Vasile Bele – poet, militar și… staroste

Vasile Bele este născut la 20 martie 1970, trăiește în localitatea natală, Chiuzbaia, locul unde se regăsește cel mai bine, și activează de buni ani ca militar în Jandarmeria Maramureş. Este, totodată,  masterand grupa Etnoturism Cultural – Universitatea de Nord, Facultatea de Nord, Baia Mare. Este un familist convins,cu soție și doi copii minunați, băiat și fetiță.Vasile Bele este pasionat de o ocupație mai rară: stărostitul la nunțile tradiționale…A organizat peste 600 de nunți de neuitat, specifice ritualului maramureșean. Deosebit de talentat ca poet, mereu inspirat și având grijă ca versurile create special pentru fiecare nuntă să fie personalizate, vesele și potrivite mirilor, rudelor și nuntașilor, Vasile Bele este, de fapt, un animator, un artist orator care dă savoare și culoare fericitelor petreceri, iubind și cultivând tradiţia şi folclorul românesc. „Ce poate fi mai frumos când realizezi că vocaţia şi harul tău îţi îndeamnă paşii înspre o treaptă superioară spiritului uman pe care noi toţi o numim creaţie“, mărturisește cu sinceritate scriitorul, autor al mai multor cărți inspirate din activitatea lui de staroste-poet. A publicat ”Căsnicia pasului”, primul volum de poezie în 2005,  carte premiată la Festivalul de poezie şi folclor „Vasile Lucaciu“ desfășurat la Cicârlău. Ajutat de Fundaţia Culturală „Zestrea“, a publicat apoi ”Poezia nunților pe Fisculaș”, un prim volum despre obiceiurile nunților tradiționale maramureşene, apoi un al doilea volum… Au urmat „Încercări desculţe“, „Toponimia satului Chiuzbaia“, „Nunta ca întemeiere. Orația de colăcărie în poezia nunții“ și „Graiul şi scrierea din satul Chiuzbaia“. Dovedindu-se un scriitor foarte prolirfic, Vasile Bele pregătește un nou volum de versuri, ”Încă un gând. Taine”, cu poezii datate în diferite etape ale vieții lui de meditație și revelație lirică din ultimii ani. M-aș fi așteptat să găsesc versuri simple, inspirate din clasici, din diferite curente tradiționaliste și populare, dar am descoperit creații lirice moderniste, culte, meditative, contemplative și sugestive și un registru tehnic rafinat și delicat, bazat pe alternanța figurativă în construcția liberă a versului.

femeie

 

07.03.2005, Baia Mare – undeva în noapte

 

Dumnezeu a vrut ca omul

să nu fie singur pe pământ

atunci i-a dăruit acestui om

un mărţişor

i-a dăruit o femeie

i-a dat un nume

femeie

îşi merită numele de femeie

din femeie a făcut   MAMĂ

un nume la fel de frumos

un nume la fel de mărit

o dumnezeire

 

iată de ce a lăsat

Dumnezeu femeia spre ajutor

spre a fi mamă

Dumnezeu i-a dăruit femeii

primăvara  în suflet

vara  în inimă

toamna în braţe

iarna de la tâmplă

i-a dăruit-o bărbatului

să-i fie şi lui mărţişor

dăruit de femeie

 

eu

aici îi voi spune mamă

cu privirea curată şi frumoasă

de primăvară

cu inima caldă de vară

mereu

mereu cu braţele încărcate

precum o toamnă

 

de ce nu a dăruit Dumnezeu

iarna femeii?

o femeie nu poate să fie rece

o femeie nu are răceală în suflet

iar cea care le are

nu este nici femeie

nu este nici mamă

o femeie este doar curată

curată şi albă ca o iarnă

 

curat şi alb

îi va fi sufletul şi inima

asta până dincolo de moarte

şi-atunci o vom slăvi

pentru că o mamă sau o femeie

nu are voie să moară

NICIODATĂ

 

 

tovarăşă de viaţă

 

tovarăşă de viaţă – poezie

astăzi te-aştern pe-această coală de hârtie

căci cine ştie ce va fi într-un târziu

şi eu îmi pun banala întrebare:

de ce scriu?

de ce? e simplu – nimic de explicat

îmi pare rău de anii ce-au plecat

şi au plecat acolo-n veşnicie

tovarăşă de viaţă şi bună poezie

căci ce-i trecut e bun trecut şi-i rece

aş-au trecut şi anii şi încă vor mai trece

dar nu aş vrea ca de acum măcar

această vreme să treacă în zadar

 

şi nici n-aş vrea ca să trăiesc degeaba

ori să îmi las neterminată treaba

ajută-mă căci poţi frumoasă poezie

să nu rămâi pe-această coală de hârtie

să te aşezi odată acolo într-o carte

unde-ţi fi probabil mai multe adunate

eu nu aş vrea să cred că vremea mea-i târzie

tovarăşă de viaţă poezie

de-a fi târziu şi alţii te vor aduna

te rog să te aşezi aici de-a dreapta mea

căci te-am iubit tovarăşă de viaţă poezie

şi toată lumea vreau să ştie

 

căci ai făcut din mine parte

şi vei mai face dacă voi trăi

în schimb tovarăşă de viaţă poezie

rămâi pe-această coală de hârtie

la zid te-or pune alţii fără de cruce

dar să le spui tovarăşă de viaţă c-o poţi duce

că nu te-ncumeţi sau fără de habar

să trăieşti tovarăşă de viaţă în zadar

alţii vor spune despre tine vorbe urâte

tu taci tovarăşă de viaţă să nu spui multe

căci vorba ta e-aicea pe hârtie

buna mea tovarăşă de viaţă poezie

 

alţii vor zice că le eşti de prisos

că nu le eşti tovarăşă de viaţă de folos

tu lasă-i să vorbească căci numai Domnul ştie

că eşti tovarăşă de viaţă şi eşti şi poezie

iar cei cu vorba bună de se vor apropia

tovarăşă de viaţă vor şti că eşti a mea

vor şti să te respecte şi tu vei dăinui

tovarăşă de viaţă atunci când nu voi fi

să vii la mine atunci tovarăşă să-mi fii

şi-acolo între stele şi-acolo-ai să mângâi

că nu oricare minte poa-să scrie

tovarăşă de viaţă şi bună…POEZIE.

 

 

oare unde am să dorm la noapte

 

oare unde am să dorm la noapte

și cine-mi va aprinde focul

căci putere n-am

of în viață cum te joci fără să vrei

uneori și cu norocul

 

oare cu ce am să mă îmbrac

dacă voi apuca ziua de mâine

și cine-mi va întinde mâna dreaptă

pentru a mă mai saluta

of viață

 

oare ce am să mănânc mâine

dar nici mâncarea de azi

n-am meritat-o

nemernic sunt doar eu mă recunosc

cu ce-am greșit și-al cui păcat

cu mine îl plătesc

 

oare cine-mi va da mâine căldură

pentru a nu muri de frig

trist nemernic și cu păcat

nici curaj nu am să privesc

pe cerul albastrul frumosul curcubeu

ce-abia s-a înălțat

 

mă caut sau fug de mine

mă cheamă fulgul de nea

sau ploile de toamnă

cu ce-am greșit și-al cui păcat

prin mine se plătește

 

cu ce-am greșit

atunci când în lume am venit

aș vrea să gust din mâncarea morții

și-apoi mă las în voia sorții

rămân răstignit pe stâlpul porții

singur m-am răstignit

 

Baia Mare, iulie, 2009

 

 

mister înfiripat într-o clipă de dor

 

mister înfiripat într-o clipă de dor

un suspin în taina viselor

nici măcar gândul nu mă mai face

să sper la ceva frumos din viață

cărări și căi rătăcite

 

gând și destin trist

eu sincer optimist

așteptând ziua de mâine

și asta va fi fără rugăciune

ca multe din cele care au trecut

pe lângă mine

 

mândria izvorăște din păcate

iar eu nici sens și nici rost

nu mai am

doar gând trist

și un destin ce doare

 

drumul este gol și totuși ciudat

păcatul mă urmărește mereu

cărările întortocheate pline de mister

ascuns

ascuns între tufișurile vieții

mă voi repezi la prima ființă

ce-mi va trece prin față

pentru a păcătui

 

mă îndrept cu pași repezi

spre final

orice lucru are un început

dar și un sfârșit

nu credeam că sfârșitul e atâta

de aproape de noi

mi se pare că aștept din veacul trecut

 

încă mă întreb ce mai caut pe-aici

pe drumurile vieții

când eu ar trebui să fiu în întuneric

acuma îmi dau seama

până și lumina este frumoasă

 

înainte de-a pleca

mai vreau o idilă între picurii de ploaie

o poveste de amor cu un final neprevăzut

și-apoi plec

plec fără să mulțumesc nimănui

nu-i va păsa de leșul meu

dar plec fericit

 

veșnicia este lângă mine

la fel și durerea în suflet

azi mă duc să dau socoteala vieții

pe un drum cu flori de iasomie

deși aș fi dorit busuioc

patimă foc iubiri iluzii și împliniri

pe toate le duc cu mine în păcat

și nu văd decât foc

 

și multe stele

 

Baia Mare, noiembrie, 2011

 

 

năluca

 

octombrie 15 – 2004

Baia Mare –  o2.24

 

sigur te voi întâlni

pe aceeaşi stradă foarte circulată

şi de-ţi aduci şi tu aminte

aici ne-am întâlnit întâia dată

era soare frumos afară

sigur îţi aduci aminte

te-am întrebat şi de-o ţigară

şi tu-ai răspuns  atunci cuminte

,,-Iertaţi-mă dar cu plăcere

de aş avea eu v-aş servi

dar n-am…pardon…sunt domnişoară

şi…fără ţigări…eu pot trăi”!

 

mirat de chip mirat de înger

aştept şi-acum în parc

pe-aceeaşi stradă să apari

te-aştept…sunt sigur…vei veni

sunt sigur…într-o zi

zilele trec…de-i cald sau ploaie

pe aceeaşi bancă te aştept

răni în suflet…am o droaie

şi caut şi acum medicament

 

desigur…nu aştept ţigară

ci chip frumos suav de înger

ce-atunci mirat eu l-am privit

ce chip frumos…

îţi spun …de înger

şi-ţi spun acuma fâstâcit

căci mersul meu…

vorbesc de viaţă…

totul pe dos l-a răsucit

şi ce folos…

ce chip de înger…

îl văd mereu prin parc pe-alei

 

mirat de chip

mirat de înger

mă-ntreb nedumerit cine-i?

turbat

atunci când nu-ţi văd chipul

mă-nvârt într-una pe alei

mă ştie fiecare piatră

mă ştie fiecare pom

mă ştie fiecare floare

mă ştie fiecare bancă

mă ştie fiecare om

 

mă-ntreb de-i sigur că exişti

mă-ntreb de ce-mi faci ochii trişti

mă-ntreb de ştii de suferinţă

ori acest chip al tău zeiţă

e doar nălucă e un vis

aş vrea un semn atât

cer mult?

ori… o secundă să apari

să-ţi spun ce simt

să-ţi spun că sufăr

mirat mă-ntreb eşti om

ori înger

 

căci de eşti îngerul din cer

aş vrea să pier

să pier…să pier…

să pier…

ori de eşti om şi muritoare

am să-ţi cerşesc stând în picioare

atâta doar atâta doar

o sărutare…

cer mult? eşti înger?

tu ce zici  – mult ţi se pare?

ori  nu eşti înger – eşti muritoare

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*