Vasile Bele este născut la 20 martie 1970, trăiește în localitatea natală, Chiuzbaia, locul unde se regăsește cel mai bine, și activează de buni ani ca militar în Jandarmeria Maramureş. Este, totodată, masterand grupa Etnoturism Cultural – Universitatea de Nord, Facultatea de Nord, Baia Mare. Este un familist convins,cu soție și doi copii minunați, băiat și fetiță.Vasile Bele este pasionat de o ocupație mai rară: stărostitul la nunțile tradiționale…A organizat peste 600 de nunți de neuitat, specifice ritualului maramureșean. Deosebit de talentat ca poet, mereu inspirat și având grijă ca versurile create special pentru fiecare nuntă să fie personalizate, vesele și potrivite mirilor, rudelor și nuntașilor, Vasile Bele este, de fapt, un animator, un artist orator care dă savoare și culoare fericitelor petreceri, iubind și cultivând tradiţia şi folclorul românesc. „Ce poate fi mai frumos când realizezi că vocaţia şi harul tău îţi îndeamnă paşii înspre o treaptă superioară spiritului uman pe care noi toţi o numim creaţie“, mărturisește cu sinceritate scriitorul, autor al mai multor cărți inspirate din activitatea lui de staroste-poet. A publicat ”Căsnicia pasului”, primul volum de poezie în 2005, carte premiată la Festivalul de poezie şi folclor „Vasile Lucaciu“ desfășurat la Cicârlău. Ajutat de Fundaţia Culturală „Zestrea“, a publicat apoi ”Poezia nunților pe Fisculaș”, un prim volum despre obiceiurile nunților tradiționale maramureşene, apoi un al doilea volum… Au urmat „Încercări desculţe“, „Toponimia satului Chiuzbaia“, „Nunta ca întemeiere. Orația de colăcărie în poezia nunții“ și „Graiul şi scrierea din satul Chiuzbaia“. Dovedindu-se un scriitor foarte prolirfic, Vasile Bele pregătește un nou volum de versuri, ”Încă un gând. Taine”, cu poezii datate în diferite etape ale vieții lui de meditație și revelație lirică din ultimii ani. M-aș fi așteptat să găsesc versuri simple, inspirate din clasici, din diferite curente tradiționaliste și populare, dar am descoperit creații lirice moderniste, culte, meditative, contemplative și sugestive și un registru tehnic rafinat și delicat, bazat pe alternanța figurativă în construcția liberă a versului.
femeie
07.03.2005, Baia Mare – undeva în noapte
Dumnezeu a vrut ca omul
să nu fie singur pe pământ
atunci i-a dăruit acestui om
un mărţişor
i-a dăruit o femeie
i-a dat un nume
femeie
îşi merită numele de femeie
din femeie a făcut MAMĂ
un nume la fel de frumos
un nume la fel de mărit
o dumnezeire
iată de ce a lăsat
Dumnezeu femeia spre ajutor
spre a fi mamă
Dumnezeu i-a dăruit femeii
primăvara în suflet
vara în inimă
toamna în braţe
iarna de la tâmplă
i-a dăruit-o bărbatului
să-i fie şi lui mărţişor
dăruit de femeie
eu
aici îi voi spune mamă
cu privirea curată şi frumoasă
de primăvară
cu inima caldă de vară
mereu
mereu cu braţele încărcate
precum o toamnă
de ce nu a dăruit Dumnezeu
iarna femeii?
o femeie nu poate să fie rece
o femeie nu are răceală în suflet
iar cea care le are
nu este nici femeie
nu este nici mamă
o femeie este doar curată
curată şi albă ca o iarnă
curat şi alb
îi va fi sufletul şi inima
asta până dincolo de moarte
şi-atunci o vom slăvi
pentru că o mamă sau o femeie
nu are voie să moară
NICIODATĂ
tovarăşă de viaţă
tovarăşă de viaţă – poezie
astăzi te-aştern pe-această coală de hârtie
căci cine ştie ce va fi într-un târziu
şi eu îmi pun banala întrebare:
de ce scriu?
de ce? e simplu – nimic de explicat
îmi pare rău de anii ce-au plecat
şi au plecat acolo-n veşnicie
tovarăşă de viaţă şi bună poezie
căci ce-i trecut e bun trecut şi-i rece
aş-au trecut şi anii şi încă vor mai trece
dar nu aş vrea ca de acum măcar
această vreme să treacă în zadar
şi nici n-aş vrea ca să trăiesc degeaba
ori să îmi las neterminată treaba
ajută-mă căci poţi frumoasă poezie
să nu rămâi pe-această coală de hârtie
să te aşezi odată acolo într-o carte
unde-ţi fi probabil mai multe adunate
eu nu aş vrea să cred că vremea mea-i târzie
tovarăşă de viaţă poezie
de-a fi târziu şi alţii te vor aduna
te rog să te aşezi aici de-a dreapta mea
căci te-am iubit tovarăşă de viaţă poezie
şi toată lumea vreau să ştie
căci ai făcut din mine parte
şi vei mai face dacă voi trăi
în schimb tovarăşă de viaţă poezie
rămâi pe-această coală de hârtie
la zid te-or pune alţii fără de cruce
dar să le spui tovarăşă de viaţă c-o poţi duce
că nu te-ncumeţi sau fără de habar
să trăieşti tovarăşă de viaţă în zadar
alţii vor spune despre tine vorbe urâte
tu taci tovarăşă de viaţă să nu spui multe
căci vorba ta e-aicea pe hârtie
buna mea tovarăşă de viaţă poezie
alţii vor zice că le eşti de prisos
că nu le eşti tovarăşă de viaţă de folos
tu lasă-i să vorbească căci numai Domnul ştie
că eşti tovarăşă de viaţă şi eşti şi poezie
iar cei cu vorba bună de se vor apropia
tovarăşă de viaţă vor şti că eşti a mea
vor şti să te respecte şi tu vei dăinui
tovarăşă de viaţă atunci când nu voi fi
să vii la mine atunci tovarăşă să-mi fii
şi-acolo între stele şi-acolo-ai să mângâi
că nu oricare minte poa-să scrie
tovarăşă de viaţă şi bună…POEZIE.
oare unde am să dorm la noapte
oare unde am să dorm la noapte
și cine-mi va aprinde focul
căci putere n-am
of în viață cum te joci fără să vrei
uneori și cu norocul
oare cu ce am să mă îmbrac
dacă voi apuca ziua de mâine
și cine-mi va întinde mâna dreaptă
pentru a mă mai saluta
of viață
oare ce am să mănânc mâine
dar nici mâncarea de azi
n-am meritat-o
nemernic sunt doar eu mă recunosc
cu ce-am greșit și-al cui păcat
cu mine îl plătesc
oare cine-mi va da mâine căldură
pentru a nu muri de frig
trist nemernic și cu păcat
nici curaj nu am să privesc
pe cerul albastrul frumosul curcubeu
ce-abia s-a înălțat
mă caut sau fug de mine
mă cheamă fulgul de nea
sau ploile de toamnă
cu ce-am greșit și-al cui păcat
prin mine se plătește
cu ce-am greșit
atunci când în lume am venit
aș vrea să gust din mâncarea morții
și-apoi mă las în voia sorții
rămân răstignit pe stâlpul porții
singur m-am răstignit
Baia Mare, iulie, 2009
mister înfiripat într-o clipă de dor
mister înfiripat într-o clipă de dor
un suspin în taina viselor
nici măcar gândul nu mă mai face
să sper la ceva frumos din viață
cărări și căi rătăcite
gând și destin trist
eu sincer optimist
așteptând ziua de mâine
și asta va fi fără rugăciune
ca multe din cele care au trecut
pe lângă mine
mândria izvorăște din păcate
iar eu nici sens și nici rost
nu mai am
doar gând trist
și un destin ce doare
drumul este gol și totuși ciudat
păcatul mă urmărește mereu
cărările întortocheate pline de mister
ascuns
ascuns între tufișurile vieții
mă voi repezi la prima ființă
ce-mi va trece prin față
pentru a păcătui
mă îndrept cu pași repezi
spre final
orice lucru are un început
dar și un sfârșit
nu credeam că sfârșitul e atâta
de aproape de noi
mi se pare că aștept din veacul trecut
încă mă întreb ce mai caut pe-aici
pe drumurile vieții
când eu ar trebui să fiu în întuneric
acuma îmi dau seama
până și lumina este frumoasă
înainte de-a pleca
mai vreau o idilă între picurii de ploaie
o poveste de amor cu un final neprevăzut
și-apoi plec
plec fără să mulțumesc nimănui
nu-i va păsa de leșul meu
dar plec fericit
veșnicia este lângă mine
la fel și durerea în suflet
azi mă duc să dau socoteala vieții
pe un drum cu flori de iasomie
deși aș fi dorit busuioc
patimă foc iubiri iluzii și împliniri
pe toate le duc cu mine în păcat
și nu văd decât foc
și multe stele
Baia Mare, noiembrie, 2011
năluca
octombrie 15 – 2004
Baia Mare – o2.24
sigur te voi întâlni
pe aceeaşi stradă foarte circulată
şi de-ţi aduci şi tu aminte
aici ne-am întâlnit întâia dată
era soare frumos afară
sigur îţi aduci aminte
te-am întrebat şi de-o ţigară
şi tu-ai răspuns atunci cuminte
,,-Iertaţi-mă dar cu plăcere
de aş avea eu v-aş servi
dar n-am…pardon…sunt domnişoară
şi…fără ţigări…eu pot trăi”!
mirat de chip mirat de înger
aştept şi-acum în parc
pe-aceeaşi stradă să apari
te-aştept…sunt sigur…vei veni
sunt sigur…într-o zi
zilele trec…de-i cald sau ploaie
pe aceeaşi bancă te aştept
răni în suflet…am o droaie
şi caut şi acum medicament
desigur…nu aştept ţigară
ci chip frumos suav de înger
ce-atunci mirat eu l-am privit
ce chip frumos…
îţi spun …de înger
şi-ţi spun acuma fâstâcit
căci mersul meu…
vorbesc de viaţă…
totul pe dos l-a răsucit
şi ce folos…
ce chip de înger…
îl văd mereu prin parc pe-alei
mirat de chip
mirat de înger
mă-ntreb nedumerit cine-i?
turbat
atunci când nu-ţi văd chipul
mă-nvârt într-una pe alei
mă ştie fiecare piatră
mă ştie fiecare pom
mă ştie fiecare floare
mă ştie fiecare bancă
mă ştie fiecare om
mă-ntreb de-i sigur că exişti
mă-ntreb de ce-mi faci ochii trişti
mă-ntreb de ştii de suferinţă
ori acest chip al tău zeiţă
e doar nălucă e un vis
aş vrea un semn atât
cer mult?
ori… o secundă să apari
să-ţi spun ce simt
să-ţi spun că sufăr
mirat mă-ntreb eşti om
ori înger
căci de eşti îngerul din cer
aş vrea să pier
să pier…să pier…
să pier…
ori de eşti om şi muritoare
am să-ţi cerşesc stând în picioare
atâta doar atâta doar
o sărutare…
cer mult? eşti înger?
tu ce zici – mult ţi se pare?
ori nu eşti înger – eşti muritoare
Lasă un răspuns