Lacrima noastră comună

După douăzeci şi doi de ani de la evenimentele din decembrie 1989, societatea românească pare mai dezbinată ca niciodată, lucru de care îţi dai seama cel mai bine în preajma unui eveniment marcant din istoria acestui popor. De fiecare dată, există sămânţă de scandal. Aşa se întâmplă la 1 Decembrie, şi tot la fel se petrec lucrurile în preajma comemorării revoluţiei.
Nu-mi amintesc ca, de Ziua Republicii, să văd stând umăr lângă umăr politician din Opoziţie şi politician de la Putere. Mereu s-au vorbit două limbi, deşi sărbătoarea era doar una, mereu s-au aruncat cu săgeţi otrăvitoare, de parcă interesul naţional nici nu ar exista. Preşedintele, premierul şi politicienii Puterii n-au sărbătorit niciodată în acelaşi loc cu adversarii lor deşi, ca să respectăm adevărul, în viaţa de zi cu zi, sunt prieteni şi chiar au afaceri comune.
La fel de dezbinaţi au fost şi revoluţionarii reprezentaţi de atâtea asociaţii de profil apărute de-a lungul timpului. Abia în momentul în care au simţit că actualii guvernanţi sunt hotărâţi să le taie indemnizaţiile legale, de altfel, se fac şi ei auziţi. Mulţi le reproşează că au tăcut când a fost vorba de scandalurile cu salariile bugetarilor şi veniturile pensionarilor. Că au fost interesaţi doar de interesele lor proprii, de avantajele materiale pentru care s-au zbătut să le obţină. Propaganda de partid a avut grijă în ultimul timp să-i înfăţişeze ca pe nişte profitori şi trişori ai idealurilor revoluţionare, arătându-i cu degetul şi chiar supunându-i oprobiului public.

Din cauza indemnizaţiilor nesimţite pe care le primesc, bugetul este în suferinţă, iar România nu poate ieşi din criza prelungită. Cam ăsta ar fi mesajul pe care guvernanţii vor să-l transmită pensionarilor, bugetarilor şi altor categorii sociale plătite de stat.
Această politică machiavelică a funcţionat mereu, indiferent de cine a guvernat România ultimilor două decenii. Şi, cu siguranţă, despre dezbinare şi despre cei ce se ocupă de acest lucru mârşav, vom mai avea ocazia să scriem.

Astăzi, doar atâta: În aceste zile, comemorăm morţii şi răniţii acelui decembrie de istorie drept pentru care, să lăsăm ura la o parte şi, împreună, să ne închinăm şi să vărsăm o lacrimă pentru cei ce s-au jertfit pentru noi.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*