Generalul Iulian Vlad. Erou sau trădător?

Evenimentele din decembrie 1989 de la Timișoara și București fac parte din înțelegerea dintre ruși și americani în legătura cu terminare  pașnică a Războiului rece dintre occidentali și ortodocșii, la  renunțarea Moscovei la Cortina de fier, la Lagărul est european, la credo marxist leninist, care urmărea mântuirea celor ce muncesc prin  depășirea luptei de clasă. Raiul pe pământ!

Cei care au planificat, organizat și s-au implicat în Revoluție plecau de la premiza că Armata și Securitatea nu se agreau și având arme vor  trage în legitimă aparare, provocați de revoluționarii în civil, dar  bine pregătiți și înarmați, apoi, în confuzia quasi normală, dar mai  ales indusă cu premeditate de agenți anonimi, se vor înregistra cam 1 500 morți pe judet, în total pe țară 60 000. Genocid!

Nicolae și Elena Ceaușescu nu înțelegeau sau nu acceptau aceste realități așa că au fost lichidați dupa un proces stalinist. Ministrul  apărării, generalul Vasile Milea, s-a sinucis la începutul operațiunilor, iar ministrul, șeful Departamentului Securității Statului, generalul  Iulian Vlad a ordonat imediat depunerea armelor și muniției la rastel.

Pozițiile erau clare, Frontul Salvării Naționale, a celor buni, care  n-au intinat idealurile comuniste, iar de partea cealălaltă securiștii-teroriștii, cei care trag din toate pozițiile, și sunt până astăzi de negăsit. Lupta dintre progresiștii internaționaliști Iliescu, Roman, Brucan și cei naționaliștii, moldo-valahi s-a încheiat  cu victoria clară a moscoviților.

Războiul civil dintre Armată și Securitate n-a avut loc, însă. Ordinul  gen. Vlad a încurcat avântul revoluționar, dar s-a inventat subit sintagma securist-terorist la Televiziune și populația a fost  mobilizată să participe la vânătoare și vigilență împotriva celor care în mod paradoxal s-au dezarmat de bună voie și nesiliți de nimeni.

Logica războiului civil este implacabilă și verificată în trecut. După dezastrul din Rusia un grup de generali s-au hotărât să-i lichidez pe Adolf Hitler și pe Heinrich Himmler, care erau asteptați să facă o  vizită pe front. Hitler vine singur, așa că se amână acțiunea, pentru că se teameau ca Himmer declanșează un război civil între SS și Armata. Astăzi știm că Himmer voia să ia locul lui Hitler după ce acesta s-a sinucis, tot așa cum știm că gen. Vlad n-a intenționat nici o clipă să-l înlocuiască pe Ceaușescu.

1989 erau mai multe în joc decât schimbarea Domnului la București, era euforia tuturor creștinilor, a acelora ce doreau refacerea unității  ortodocșilor cu occidentalii. Depășirea Marei Schisme din 1054. Ea însă n-a avut loc și totul a rămas ca în trecut, așa că tot elanul se  dovedesște a fi fost ceva artificial, penibil, de care se jenează acum cam toată lumea, atât în est, cât și în vest.

În ce măsură știa gen. Vlad pe 17 decembrie 1989 că totul este numai o  farsă, în afara luptei pentru putere a curentului moscovit din rândul  moldo-valahilor și a celor 1 000 de morți, este greu de știut. Sigur  este faptul că el nu s-a comportat cum dorea Brucan și a fost condamnat la 25 de ani de închisoare.

Generalul Iulian Vlad n-a acceptat lanțurile grele ale duhovniciei și soborniciei moscovite, nici obediența față de a treia Romă, nici logica războiului civil a Securității cu Armata, ceea ce l-a costat în final patru ani de pușcărie.

Pentru trădarea cui? A lui Brucan?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*