Editura Pre -Textos din Valencia, Spania, a publicat, recent, o amplă lucrare: Andrés Sánchez Robayna (Ed.), Ars poetica (Versiones de poesía moderna), cuprinzând traduceri din poezia europeană, precum şi din alte spaţii geografice şi culturale, de la romantism până în strictă contemporaneitate.
Uriaşa muncă de tălmăcire în limba spaniolă a unor eşantioane concludente, editate bilingv, din opera a treizeci şi cinci de poeţi, de la William Wordsworth, Rainer Maria Rilke, Aldo Palazzeschi, Saint-John Perse, Anna Ahmatova, la Pierre Reverdy, Paul Éluard, Gary Snyder, André Velter etc., s-a efectuat în celebrul, de acum, Atelier de 
Traducere Literară (Taller de Traducción Literaria) de la Universitatea din La Laguna, Tenerife, iniţiat, cu 16 ani în urmă, şi condus de Profesorul, criticul literar şi poetul Andrés Sánchez Robayna, una din personalităţile cele mai reputate ale vieţii literare şi universitare spaniole, care semnează şi o cuprinzătoare Introducere. Postfaţa acestei importante apariţii îi aparţine poetului şi eseistului francez Yves Bonnefoy.
Se cuvine să subliniem că poezia română modernă este prezentă în acest prestigios context prin două nume : Lucian Blaga şi Eugen Dorcescu.
Tălmăcirea textelor lui Lucian Blaga se datorează lui Andrés Sánchez Robayna şi Lilicăi Voicu-Brey.
Poeziile lui Eugen Dorcescu au fost traduse de Lilica Voicu-Brey şi Silvana Rădescu, sub veghea şi cu supervizarea lui Andrés Sánchez Robayna.
Reproducem două poeme dintre cele reţinute din lirica românească:
Lucian Blaga: “Mamă, – nimicul – marele! Spaima de marele/ îmi cutremură noapte de noapte grădina./ Mamă, tu ai fost odat’ mormântul meu. / De ce îmi e aşa de teamă – mamă – / să părăsesc iar lumina?” (DIN ADÂNC).
Madre – nada – ¡lo eterno! El temor a lo eterno/ noche tras noche tiembla en mi jardin./ Fuiste una vez, madre, mi tumba./ ¿Por qué tanto temor – madre -/ a abandonar la luz de nuevo? (DESDE LO PROFUNDO).
Eugen Dorcescu: “În clopot de-ntuneric luna bate./ E-un naos marea. Golul, dedesubt,/ Se-acoperă cu-un pod de alge, rupt./ Concentrice văpăi dezghiocate.// Un miez de foc alunecă pe creste/ În râpe-ntunecate strălucind./ Vin zorile, cu grape de argint./ Nimic nu e aicea. Totu-i peste”.
La luna da en una campana oscura./ El mar es una nave. El vacío, debajo,/ Se cubre con un puente de algas, roto./ Llamas concéntricas resquebrajadas.// Un ascua se desliza por las cimas/ Y brilla en los abismos tenebrosos./ Llega el alba, con ráfagas de plata./ Aquí no hay nada. Todo por encima.
Lasă un răspuns