Piața neagră a Europei

În esență, economia produce mărfuri şi servicii pentru consumatori. Piaţa neagră, paralelă, secundară, din umbră sau oricum am numi-o, produce exact aceleaşi mărfuri şi servicii, însă nedeclarate sau neînregistrate de oficialităţi. Acelaşi lucru este valabil și pentru piaţa forţei de muncă. Iar situația pieței negre este cât se poate de „roz”. În România şi Rusia se  ridică la aproape jumătate, în Grecia reprezintă o treime, în Italia şi Spania o pătrime, iar în Marea Britanie o zecime. În aceste țări, activitatea economica şi comercială se face cu bani gheaţă şi nu este înregistrată de autorităţi. Consumatorului îi este, de regulă, indiferent dacă pentru curăţenia locuinţei sale, impozitul pe ţigările de contrabandă, repararea automobilului, a instalaţiei sanitare din apartament sunt înregistrate, evidenţiate în produsul intern brut (PIB), sau nu. Mai mult, astăzi, 28 de milioane de aşa-zişi someri din UE lucrează la negru, activează pe piaţa neagră, paralelă, din umbră şi, ca urmare, nu plătesc asigurări sociale sau impozit, o sumă evaluată la cam cât produce Marea Britanie în întregime, în timp ce 17,5 milioane de şomeri vest-europeni profită de avantajele sistemului de asigurări sociale al UE. La o privire mai atentă, vechiul conflict dintre mentalitatea şi sistemul social-economic anglo-saxon, pe de o parte, şi cele continental vestic, central-european romano-catlolic şi oriental-greco-ortodox, pe de altă parte, devine evident. Anglo-saxonii creează locuri de munca pe bandă rulantă, dar cer acceptarea unei diferenţieri sociale greu de integrat în mentalitatea continental-europeană, din Uniunea Europeană, iar ţările ortodoxe din fostul lagar comunist sunt încă într-un proces de acumulare primitivă de capital. Membrii continentali ai UE se pronunță pentru politica impozitelor mari în favoarea celor defavorizaţi de soartă. O luptă social-politică şi religioasă veche de o mie de ani. Mai ales că ţările protestante, Marea Britanie, Suedia şi Danemarca, au încă rezerve faţă de o integrare în clubul monedei unice EURO. Criticii sistemlui de asigurări sociale continental, al UE, se plâng că aici ar exista obligaţiile fiscale exagerate. Adversarii lor însă afirmă că în ţările în care obligaţiile faţă de stat sunt mari, ca de exemplu în Austria, Suedia, Finlanda, piaţa neagră, adică economia paralelă, este, în mod surprinzător, redusă. De fapt, avem de-a face cu trei mentalităţi, culturi economice si religioase. În primul rând, în Europa de est, greco-ortodoxă, avem o activitate paralelă de 50 la sută, general acceptată şi de populaţie, şi de guvernanti. Urmează, Europa de sud, romano-catolică, unde activitatea paralelă de 25 la sută este relativ uşor de înregistrat şi de integrat, chiar dacă există conflicte în UE privind cota parte la obligaţiile şi drepturile sociale (Ministrul de externe al Italiei, Franco Frattini, apreciază că piaţa neagră din Italia se situează în prezent cam între 19 și 22 la sutădin PIB). Și nu în ultimul rând, în Europa de nord-vest, etica protestantă ţine piaţa neagră sub control, aceasta nedepășind zece la sută. Aceste trei „culturi” pot fi unificate numai prin luarea în considerare a decalajului de sinceritate economică. Şi în cazul dialogului dintre România, Moldova şi UE trebuie să fie luate în considerare activităţile economice notabile de pe piaţa neagră, paralelă etc. În consecinţă, datele statistice necesită o corectare. Iată un aspect al realităţii economice europene mai puţin cunoscut sau mai puţin acceptat în mod oficial…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*