Mă uimeşte ipocrizia politicienilor europeni, care abia acum în al 12-lea ceas, deşi Europa e în criză din toamna lui 2008, se zbat de ceasul morţii să salveze zona euro şi unitatea continentului. O fac în maniera binecunoscută nouă din ultimii trei ani: luăm banii prin austeritate, tăieri de bugete şi taxe de la cei mulţi şi săraci şi dăm la bancheri şi la brokerii sistemului bancar, adevărate găuri negre ale masei monetare europene. Liderii europeni refuză să înţeleagă că actuala criză e una de sistem şi un crah al capitalismului de tip neo-conservator sau neo-liberal. Economistul Roubini ne-a dovedit că piaţa nu se reglează singură, iar lăcomia bancherilor şi multinaţionalelor nu poate fi oprită decât de către intervenţia unui stat puternic. Actualii politicieni europeni ajung pe funcţii datorită echipelor de sponsori electorali ale multinaţionalelor şi agregatelor financiare, care apoi fac ce au fost învăţaţi: apără interesele financiare ale bancherilor şi managerilor internaţionali, în dauna săracilor şi clasei de mijloc. De fapt fac o haiducie pe dos: iau de la săraci bani şi dau la bogaţi. Scutite de datorii, taxe şi impozite sunt băncile şi multinaţionalele, nu persoanele fizice şi cei săraci. Aşa că nu cred în poveştile de redresare economică prin austeritate propuse pentru azi la summitul de la Bruxelles. Întâlnirea e un joc de glezne al politicienilor europeni corupţi şi arată impotenţa lor în rezolvarea problemelor reale ale europenilor, lucru subliniat de numeroşi analişti politici. Europei îi lipseşte o nouă clasă politică preocupată de interesele economice a celor mulţi şi cu o viziune constructivă pentru o con-federaţie a conceptelor morale, nu de prosperitatea numai a celor puţini şi influenţi. De fapt întâlnirea de la Bruxelles e o parodie bine regizată de cancelarul german Angela Merkel pe mâna preşedintelui francez. Zilele acestea preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, a ieşit la rampă cu declaraţii apocaliptice că “riscul unei explozii a Europei nu a fost niciodată atât de mare”, avertizând că europenii au la dispoziţie doar câteva săptămâni pentru a lua măsurile necesare ieşirii din criză. “Niciodată Europa nu a fost atât de necesară, niciodată nu a fost într-un pericol atât de mare. Niciodată un stat nu a dorit atât de mult să adere la UE, niciodată riscul exploziei Europei nu a fost atât de mare”, a declarat Sarkozy într-un discurs rostit la Marsilia cu câteva ore înaintea începerii summitului de la Bruxelles. “Europenii au la dispoziţie doar câteva săptămâni pentru a lua decizii”, a subliniat preşedintele Franţei.
De fapt, Sarkozy propune ca noua Europa să se construiască pe axa Berlin-Paris, în realitate în jurul Germaniei, care acum are ocazia să reînfiinţeze Al IV –lea Reich. Marea Britanie s-a prins de jocul cu “apocalipsa” al francezilor în favoarea nemţilor şi déjà britanicii joacă la casa de pariuri moartea zonei euro, iar premierul Cameron refuză orice renegociere a Tratatului de la Lisabona. Zilele acestea renaşte vechea Europă unită, un fetiş al fostului Imperiu Roman de Naţiune Germană şi o obsesie continentală de la Carol cel Mare încoace. Ce câştigă francezii din afacerea asta nu ştiu, dar sunt sigur că de mâine capitala Europei nu va mai fi decât simbolic la Bruxelles. Ceasul Europei se va fixa de la Berlin, de unde Angela Merkel va deveni cancelarul de fier, după modelul lui Bismark. Nici nostalgicii adepţi ai lui Hitler nu ar fi visat vreodată că se va reface Germania prin cel de-Al IV-lea Reich, pe alte baze ideologice şi economice. Atunci Europa va fi unită şi disciplinată financiar într-o federaţie visată de pe margine de Băsescu, cu numele de SUE, iar motorul economic german va scoate continentul din criză. Până ieri Europa unită nu a avut un cap, de mâine îl va avea.
Lasă un răspuns