Capitalismul ca religie

De la Revoluţia din 1989 la aderarea la Uniunea Europeana 2007, românii au trecut de la comunism la capitalism. Atât marxism-leninismul, care era o religie prometeică, anticreştină, ce urmarea realizarea raiului pe pământ, cât şi capitalismul din vest, satisfac aceleaşi necesitaţi umane, ca religia.
Interdependenţa dintre ortodoxie, comunism şi colectivismul slav, ca şi cea dintre protestantism, capitalism şi individualismul anglo-saxon au fost analizate când cele două „Blocuri” erau angajate în Războiul rece şi despărţite de Cortina de fier.
Capitalismul – dreptul roman, contractele, organizaţiile raţionale, expansiunea schimbului de mărfuri şi servicii, ştiinţei şi culturii occidentale – e în conflict cu normele, valorile, organizaţiile, culturile ortodoxo-comuniste din Europa de Est. Răsăritenii au interiorizat filozofia lui Platon, apusenii, pe cea a lui Aristotel.
Karl Marx a sesizat că mobilitatea, productivitatea, raţionalitatea “Capitalului” nu se împăcă cu religiile neoccidentale, iar pentru Max Weber, capitalismul era un produs al “Eticii protestante a muncii” de neînţeles pentru neoccidentali. Ambii nu au sesizat însa că premizele societăţii capitaliste au fost puse de romano-catolicism.
După Marea Schisma 1054 călugării occidentali – celibatari, latinizaţi, specializaţi, f. mobili, – au pus bazele “Teologiei muncii”: a urmat o legislaţie de sorginte romană; o birocraţie care rezolva conflictele raţional; instituţii permanente care realizează investiţii şi eforturi fizice, intelectuale coerente pe durata a mai multe generaţii. Indumnezeria omului şi obligaţiile faţă de creaţia divină cotidiană practicate raţional de occidentali sunt necunoscute de orientali. Ei preferă contemplaţia divina.
Ortodocşi refuză răceala concurenţei, care lezează iubirea fraţilor, specializarea, raţionalitatea şi rentabilitatea modului de producţie capitalist. Ei sunt fascinaţi de Iisus Cristos, se perfecţionează spiritual şi aşteptă să se nască din nou în Ceruri. Norodul îi urmează şi vede în occidentali “anticristul”, “duşmanul de clasa” sau “roboţei”.
De la Schisma până la Conciliul de la Vatican II, “Teologia muncii” din occident era exact la polul opus contemplării creaţiei divine şi “Odei repausului adânc” din orient. Aderarea ortodoxo-comuniştilor moldo-valahi la UE, o creaţie catolică, implică o schimbare de paradigme. Idealul bizantin e înlocuit de contractul roman!
Astăzi, când ortodocşii sunt în UE, este necesar un dialog religios dintre occidentali, cei care au pus bazele capitalismul, şi orientali. Pentru că ortodocşii urmăresc, pe buna dreptate, să contribuie cu performanţele spirituale ale contemplaţiei lor milenare la mântuirea lumii, în care a învins “Teologia muncii” – capitalismul ca religie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*