Contactul dintre culturi sau despre globalizarea „benefică”

Trăim o perioadă fără precedent în ceea ce priveşte intensitatea şi aria contactului dintre indivizi, grupuri, comunităţi, ţări şi popoare. Dezvoltarea tehnologiei informaţiei şi comunicaţiilor, ritmul rapid de dezvoltare economică, nevoile crescânde ale indivizilor, ale întreprinderilor, firmelor, agenţiilor naţionale şi internaţionale de a comunica, de a-şi desfăşura activităţile pe baza unor informaţii tot mai complexe, primite în timp real, determină contacte umane, instituţionale tot mai multiple şi diversificate. În orice problemă, de ordin social, economic, politic, managerial, este reclamat cu necesitate contactul dintre oameni, fie ei manageri, specialişti, politicieni, membri ai unor organisme internaţionale sau oameni obişnuiţi, pur şi simplu.

Când acest contact se desfăşoară între indivizi, grupuri sau comunităţi umane cu origini etnice, istorie şi rădăcini culturale diferite, atunci avem de-a face cu un contact între culturi. Tot contact între culturi sunt şi raporturile economice, sociale, politice, organizaţionale, inclusiv, culturale ce se stabilesc între instituţiile, agenţiile, firmele, organizaţiile şi comunitaţile umane din diferite ţări, pe baza unor convenţii, acorduri bilaterale sau multilaterale.

Esenţa socio-antropologică a contactului dintre culturi constă în aceea că el produce schimbări, mutaţii în modul de viaţă şi de gândire al celor intraţi în contact, fie ei indivizi, grupuri sau comunităţi. Sub impulsul lui se poate construi un nou tip uman, în funcţie de frecvenţa şi durata interacţiunii reciproce dintre aceste entităţi. Or, având în vedere largile deschideri de schimburi umane pe care le declanşează macroprocesele contemporane de integrare europeană şi globalizare, dar și direcţiile de dezvoltare şi modelare a fiinţei umane, sub impactul acestor noi condiţii de existenţă, este evident că interschimbul cultural va duce la îmbogăţirea contactului dintre culturi, la înnobilarea acestuia cu trăsături noi, ce îi potenţează capacitatea de răspuns la exigenţele crescânde ale societăţii.

Personalitatea umană cu trăsăturile specifice epocii ei nu se formează peste noapte, nici liniar. Se formează de-a lungul timpului, într-un mediu socio-cultural specific ale cărui trăsături, tensiuni, căutări se vor regăsi în construcţia ontogenetică a fiecărui individ.

Schimbul inter-cultural sau contactul dintre culturi este un proces complex, intensiv de modelare umană, atât la scară macrosocială, cât şi la scara microgrupurilor aflate la interferenţe de culturi. Rezultatul schimbului este o rafinare, o sensibilizare comportamentală, acţională, gestuală care permite preluarea unor noi modele culturale. Individul devine, astfel, autor şi totodată agent al schimbării, cu rolul de a contribui la amplificarea spaţiului de umanitate dintre oameni, dar şi la corectarea unor manifestări negative, prin comparaţia sa cu alterul său.

Epoca noastră este prin excelenţă o epocă a contactelor dintre culturi, impulsionate de amplele procese de integrare europeană şi de globalizare, în aria contactului dintre culturi intrând şi contactul dintre naţiuni, popoare şi ţări care se înscriu cu întreaga lor bogăţie culturală, spirituală şi umană în aceste noi tendinţe. Ajungem, astfel, la contactul dintre indivizi, ei constituind „materia primă” a naţiunilor şi popoarelor şi tot ei fiind purtătorii de modele culturale, cu traiectorii de viaţă socială distinctive.

Cei ce ies în câştig în urma contactului dintre culturi sunt oamenii, grupurile umane, popoarele şi naţiunile care, în acest fel, se cunosc mai bine, se apreciază corect, se bucură de reuşitele lor materiale şi culturale de vârf, construind un climat naţional şi internaţional de pace, înţelegere şi cooperare colectivă pentru soluţionarea problemelor comunităţii sau ale omenirii. Exerciţiul la scară mondială a acestui contact este o formă de trecere de la conflictul civilizaţiilor şi culturilor la dialogul lor, un dialog fertil, benefic pentru toate părţile, important prin faptul că marchează posibilitatea construirii unei reale şi puternice solidarităţi umane, atât de necesară în faţa noilor provocări la care este expusă omenirea tot mai divizată din zilele noastre.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*