Fratele meu, care putea fi lesne mitropolit, îmi oferă cadou un sfat de milioane de ruble transnistriene: să plec din acest stat, care nu-i de mine, nu-i pentru mine și care poate exista fără mine un miliard de ani, cel puțin.
Să plec și să accept oferta ofertelor vieții mele: să-mi iau azil politic în Uganda.
Îl telefonez la unu de noapte pe Lupu la numărul care-mi lipsește cu desăvârșire.
Doarme președintele, ca tot omul.
Doarme și dulce visează că în sfârșit s-a născut…, în sfârșit…
Îl telefonez la două de noapte pe Vladimir Vasilievici la cele două numere samavolnic ocupate de Smirnoff.
Doarme primul ministru, ca tot stejarul.
Doarme și falnic visează că în sfârșit s-a împlinit…, în sfîrșit…
Îl telefonez la trei de noapte pe Ghimpu la numărul lui Traian Băsescu.
Doarme ex-președintele și visează că trebuie să plătesc în continuare chiria și serviciile comunale pentru biroul, în care nu pot să dorm și nici nu am drept să visez, chiar dacă mai multe ONG-uri, vecine cu mine, sunt scutite de așa ceva și vreme de secole beneficiază de alocări grase din bugetul Primăriei conduse de NOI.
Iar Dl NOI, îmi aduc aminte, mi-a promis în 2007 că Legea Antidiscriminare în sfârșit va funcționa în Chișinău,… în sfîrșit…
Îl telefonez, din obișnuință, la patru de noapte pe Voronin, la numărul lui Dodon și Mubarak.
Doarme umbra noastră tutelară, doarme profund și visează că n-a fost trădat în sfârșit…, că n-a mai fost…, în sfârșit…
Tus4 dorm, visează și tac.
Tus4 au luat cîte-o Niagară în gură.
Și-atunci, rămas unicul om treaz din acest stat, sunt tandru îmbrățișat de-o dilemă totală și-o-ntreb:„Face, duduie, s-o iau spre raiul visat de milenii,–spre Uganda, sau să mai aștept vreo 20 de ani de promisă antidiscriminare și inexistentă schimbare, ca să mi se permită,… în sfîrșit…, emigrarea în Canada, la eschimoși?”…
Întreb.
Tus4 dorm, visează și tac…, în sfîrșit,…
E cinci de noapte, mă duc și eu cu dilema să dorm.
Noapte bună, (ne)Patria mea!
Lasă un răspuns