Mircea Geoană – o filă dintr-un dosar „disjuns”?

Şi dacă ar fi fost condamnat la „execuţie”, lui Mircea Geoană tot i s-ar fi dat dreptul la o ultimă ţigară! Dar „ce ţigară?! PSD nu i-a mai permis fostului candidat la Preşedinţia României nici măcar o ultimă rostire în propria-i apărare, „executându-l” mişeleşte. Executat pe treptele partidului devenit eşafod, nu atât pentru el, cât mai ales pentru PSD-ul de azi. O acţiune de epurare prin care social-democraţii nu fac decât să repete, cu o încăpăţânare şi aplecare spre răfuiala personală aproape mimetice, vechile greşeli. Capitale chiar, PSD riscând, în condiţiile în care „călăii” săi politici, în loc să atace haitele trădătoare de la putere, se răfuiesc cu himerele din ceea ce a fost cândva PSD, să se decribilizeze definitiv

Din nou, chiar dacă zarurile erau oricum aranjate pentru a da decizia dorită, cu voturi clar majoritare pentru excluderea lui Mircea Geoană, călăii politici din PSD s-au grăbit, repetând eroarea care stă parcă ca un blestem la fundaţiile acestei formaţiunii indiferent de arconimele pe care le-a purtat de-a lungul a mai bine de două decenii. O grabă care nu a făcut decât să ridice noi şi noi semne de îndoială acolo unde ar fi trebuit să se impună forţa argumentelor, faptele derulându-se într-o formulă atât de discutabilă încât nici nu ar fi putut genera altceva decât îndoială.

Astfel, deşi ar fi fost atât de simplu să-l elimine politic pe şeful Senatului, executanţii social-democraţi (şi ai social-democraţiei, în acelaşi timp) au forţat inutil faptele, rămânând, culmea, ei, şi mai puţin Mircea Geoană, cu un mare semn de întrebare vizavi de moralitatea şi integritatea deciziilor. În fapt, suntem în faţa unuia dintre sindromurile clasice în generarea instabilităţii interne de care suferă PSD. O formaţiune care, ori de câte ori a încercat să scape de câte un personaj, transformat în paria pentru a masca adevăratele focare de ruptură lăuntrică, nu a reuşit decât să creze fisuri prin care acesta să-şi reconstruiască, din postura de victimă, o nouă prezenţă. Să-i mai enumerărm? Ion Iliescu, Adrian Năstase…

Acum însă, prin Mircea Geoană, PSD a făcut chiar mai mult de atât, deschizând o adevărată „cutie a Pandorei”. Pentru că, în clipa în care a abordat excluderea din partid pentru întâia oară în istoria formaţiunii, şi cu un personaj mult mai șters prin faptele sale de „trădare” internă decât multe alte personaje mult mai pretabile excluderii imediate (şi nu trebuie să ne amintim decât de ciubucarul pesedist din Parlamentul Europei care a trădat încrederea unei ţări care l-a trimis acolo), formaţiunea a intrat într-un proces de autodevorare cu mult dincolo de simpla vânătoare de vrăjitoare. Or, de acum înainte, orice este posibil, iar faptul că, după acest prim „succes” în lărgirea spaţiului de manifetare a propriilor orgolii şi frustări, este previzibil ca Victor Ponta să nu se oprească doar la agăţarea unei singure victime în insctarul în care pare că vrea să transforme o bună parte  a PSD-ului. Şi nu se va opri probabil decât în momentul în care în jurul său vor fi doar trepăduşi „yesmeni”. Iar „cazul Mircea Geoană” nu dovedeşte  doar lipsa de democraţie din PSD, ci, mai ales, aplecarea noilor generaţii, nedebarasate de mentalitatea de slugărnicie, spre împlinirea poftelor „liderilor” nenăscuţi pentru a fi lideri, dar creaţi prin îndepărtarea celor nepotriviţi din preajma lor. Căci, dacă Mircea Geoană nu mai putea dezamăgi pentru că nu mai avea cum să o facă la acelaşi nivel ca „maximul” atins când a pierdut alegerile, tânărul „injurist” Şova şi stăpânul său (preşedinte de partid, dar nu lider de mase) au făcut-o pe deplin.

Dacă aceștia ar fi asteptat măcar cinci minute, atât cât şeful Senatului să ajungă în faţa „executanţilor”,  fie şi doar pentru a i se citi ironic un verdict deja luat, lucrurile ar fi avut poate o faţadă de minimă autoritate. Mircea Geoană nu ar fi primit glonţul excluderii pe la spate, iar lucrurile ar fi fost altfel „clasate”. Nu s-ar mai fi văzut că PSD hotăreşte cu acelaşi spirit „democratic” specific şi altor partide, nu ar mai fi ieşit în evidenţă că deciziile se iau tot peste capul electoratului, ale intereselor şi sensibilităţilor acestuia.

P.S.:

Poate că „fileul” peste care se joacă meciul din PSD ar trebui răsturnat… Poate că „excluderea” lui Mircea Geoană a fost atât de pripită şi nefericit fundamentată dintr-un motiv cât se poate de pragmatic. Unul care să justifice riscul asumării controverselor doar pentru a evita un scandal cu mult mai dramatic pentru PSD. Căci, dacă lui Mircea Geoană i s-a potrivit fie şi o filă dintr-un dosar disjuns din „disjuncţiile” cvasipolitice ale aceluia care şi-a suflat interesele prin toată politichia, atiunci această grabă nu mai este condamnabilă. Ba, chiar păleşte în faţa răului care s-ar fi produs dacă anumite informaţii ieșeau la iveală înainte ca partidul să se debaraseze de o grea piatră de moară de… vânt.

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*