Confruntare surdă între Emil Boc și Traian Băsescu

Președintele Traian Băsescu a dorit în cîteva rînduri înlocuirea actualului premier cu un tehnocrat. În luna februarie a anului acesta s-a exprimat public pentru o astfel de „opțiune”. Dar, după ce PDL s-a întrunit și atunci, ca și acum, la Vila Lac, a spus nu, îl vrem pe Boc mai departe. Președintele s-a resemnat pe moment, dar a revenit din cînd în cînd cu noi idei pe aceeași temă.

Iată ce spunea atunci Traian Băsescu: „Discuțiile s-au oprit la ceea ce ar trebui să fie eventual un prim-ministru și opțiunile majoritare aseară au fost pentru continuarea cu actualul premier. Eu am avut opțiunea unui premier tehnocrat. Şi nu sunt în poziția de a merge împotriva opțiunii majoritare” (februarie 2011).

Încercarea s-a repetat, chiar înainte de alegerile din mai pentru șefia PDL, lideri vocali ai PDL, apropiați președintelui, spuneau că ar fi de dorit un tehnocrat. Însă partidul a făcut din nou front comun în apărarea lui Emil Boc, l-au reales și l-au susținut pentru a rămîne la Guvern.

După toate încercările lui Traian Băsescu de a-l înlocui pe Emil Boc cu un tehnocrat, președintele aplică tactica mascării eșecului: nu poate recunoaște public faptul că Boc și PDL nu mai țin cont de cererile sale și atunci spune simplu: Nu cred că un tehnocrat este potrivit. Cu ce ar plăti tehnocratul? El nu plătește cu voturi!

Ciudat, nu?

Se ridică întrebarea firească: atunci cînd vroia o astfel de variantă nu se punea problema că tehnocratul nu plătește cu voturi? Și de ce ar fi necesar să plătească cu voturi? Tehnocratul plătește cu jobul. E mai simplu și mai rapid, se întîmplă imediat, nu la scadență, adică la alegeri. Și este o responsabilitate individuală, nu colectivă, deci mult mai coercitivă.

E limpede că președintele caută justificări pentru a masca eșecurile repetate în confruntarea cu PDL și cu Emil Boc.

De data aceasta a mai pierdut o bătălie și a ales să se declare de partea învingătorilor ca să nu fie considerat învinsul. (A procedat astfel și în cazul Sebastian Lăzăroiu.)

Exact acest lucru a făcut aseară, la TVR, cînd a început prin a spune că nu crede într-un tehnocrat la guvernare și că n-ar fi momentul pentru schimbarea premierului. De parcă ar fi venit special pentru asta. Sau de parcă ar fi vrut cineva așa ceva, cineva important, de care trebuie să ții seamă.

Ieșirea sa publică de aseară a venit imediat după întîlnirea democrat-liberalilor cu Emil Boc la Vila Lac de duminică seara. Acesta, la ieșire i-a spus printre rînduri președintelui că nu pleacă. Încearcă să-și facă temele dar nu pleacă. Emil Boc are de partea sa partidul pentru că partidul nu dă „vrabia din mînă pe cioara de pe gard”: acum sînt la putere, acum vor să rămînă la putere. Mai tîrziu, nu se știe!

Toată povestea cu arestările și DNA trece așadar în fundal – PDL știe că nici măcar Daniel Morar nu-i poate aresta pe toți! Iar sfîrșitul mandatului șefului DNA este aproape (începutul anului viitor).

Numai că, și la acest gînd nerostit al PDL, președintele a dat un răspuns care s-ar putea să nu-i fie pe plac. Îl poate păstra pe Morar la DNA prin interimat, încă 6 luni. Cu alte cuvinte, ar fi timp destul pentru definitivarea anchetelor.

PS: Apropo, ați mai auzit ceva de audierea la DNA a lui Mustafa Bekar, turcul de la Kiat, fost asociat cu o apropiată a lui Emil Boc la o firmă care a pus mobilier de joacă în toate parcurile din Cluj? Bekar era administrator la Kiat și s-a spus că este învinuit că l-ar fi mituit pe Sorin Apostu. El a cîștigat contracte de sute de milioane de euro la Cluj, începînd din 2004. Dar Bekar nu a putut fi audiat în noaptea arestării pentru că nu s-a găsit un traducător de limbă turcă! Povestea a rămas aici. Oare s-o fi găsit traducătorul? Nu de alta, dar nici nu poate omul să se apere!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*