România cultă, corectă şi neprihănită nu există. Încă nu v-aţi dat seama?

Ne detaşăm de ştirile de la 18, ne îngrozim de lipsa de omenie a altora, de corupţia generalizată, de hoţie, de nesimţire. Ne mângâiem barba cu gesturi alese, de-a dreptul burgheze, când vorbim despre ceea ce este şi despre cum ar trebui să fie. Toate aceste tare balcanice sunt apanajul altora, nu al nostru. Ascultătorii noştri sunt mai inteligenţi decât ai lor. Noi suntem mai ecologişti ca alţii, mai corecţi ca nemţii, ascultăm muzică mai bună, citim cărţi şi suntem în general oripilaţi de această Românie brutală şi gregară născută din minţile altora, întotdeauna a altora.

Ştiţi ce? Nimic nu este mai fals.

Să luăm exemplu directorului Operei Cluj, Rareş Cătălin Trifan, trimis în judecată pentru conflict de interese, pentru că a semnat un contract cu sine însuşi pentru 7000 de euro. Apoi, să luăm exemplu lui Mircea Diaconu, care nu pregetă să se vaite în fiecare emisiune despre lipsa de verticalitate a altora, exact ca un intelectual-politician depăşit de greutatea funcţiei sale. Acesta şi-a numit propria soţie director artistic la Teatrul Nottara, încălcând regulamentul de concurs. Să luăm exemplul lui Liiceanu sau al lui Pleşu, cei doi boieri ai literaturii române, îmbogăţiţi peste noapte, unşi cu toate alifiile politicii româneşti. Unul fost ministru şi responsabil de moartea a mii de civili sârbi (Pleşu), altul care a primit pe gratis editura politică de la Ion Iliescu, transformând-o în Humanitas. Amândoi aparent sensibili la spurcăciunea politicii din România, două minţi neprihănite care se văicăresc în legătură cu condiţia intelectualului din România. Putem să îi adăugam aici şi pe alţi profitori ai tuturor regimurilor politice: Ana Blandiana, Cărtărescu, Patapievici. Şi să mai adăugăm alte câteva mii de români prea sensibili pentru România, corecţi, culţi şi drepţi, care când ajung într-o funcţie de conducere se comportă exact la fel ca bişniţarii care au ocupat aceste funcţii înaintea lor: fură, îşi promovează nevestele şi apoi mai fură un pic.

Ce vreau să demonstrez cu acest exerciţiu? Nimic, în afară de faptul că suntem cum suntem, că rămâne cum am stabilit şi că în general nu e valabil faptul că majoritatea suntem deştepţi, corecţi, culţi şi luminaţi, dar suntem din păcate conduşi de o mică minoritate de securişti veroşi etc.

Mie personal îmi vine să vomit, la propriu, când aud fandoseli despre starea naţiunii, venite din partea unor aparent-picaţi-din-lună, care în viaţa personală sunt la fel ca toţi ceilalţi. Am ajuns să apreciez mai mult un gunoier sincer cu trei clase, decât un pseudo-intelectual care mimează o atitudine Twitter-revoluţionară, până la proba contrarie.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*