S-a declanşat procesul depopulării, urmărindu-se realizarea controlului total al individului prin orice fel de mijloace, implicit, instituirea unui stat poliţienesc la nivel planetar. Să fi fost întâmplătoare hotărârea U.E ca destinaţia depozitării tuturor informaţiilor referitoare la cetăţenii U.E. să fie Israel?
La nivel planetar, sub drapelul ipocrit al „democraţiei” occidentale, asasinatul constituie politica necamuflată, „la vedere” a Guvernului Mondial în exerciţiu, deja instalat neoficial. Asasinatele au făcut întotdeauna parte din garnitura procedeelor de eliminare a adversarilor politici sau de altă natură, dar nicicând nu s-au comis atât de transparent ca după 1989. Când l-am ales an de referinţă, m-am gândit nu la „acel” sângeros decembrie, ci la efectul dominoului declanşat în Europa pe tot parcursul celor 365 de zile. Rezultat al înţelegerii de la Malta, scenariul Noii Ordini Mondiale (New World Order – N.W.O.) a fost pus în practică. În ’89, România a constituit apogeul descompunerii „lagărului socialist” controlat de U.R.S.S.. De-a lungul istoriei, asasinatele, crimele, omorurile s-au comis discret, ascunse cu grijă de ochii lumii şi numai întâmplarea a făcut ca unele dintre ele să fie „desecretizate”, cu sau fără voia autorilor. Astăzi, infracţiunile împotriva umanităţii şi a forţei dreptului internaţional sunt comise aplicând dreptul forţei prin reprezentanţii vizibili ai oligarhiei ocultei globaliste: jandarmul mondial – S.U.A. cu mâna sa prelungită, N.A.T.O., asasinii economici F.M.I. şi Banca Mondială, U.E. & Co. Există o insignifiantă probabilitate ca cineva să poată demonstra cu argumente convingătoare, precedente ale „transparenţei” nonşalante şi premeditate, ale infracţiunilor grave comise în serie în zilele noastre, sfidând orice legi ale umanităţii.
„A iniţia un război de agresiune nu este doar o crimă internaţională, este suprema crimă internaţională diferind doar de alte crime de război şi conţine în sine răul acumulat în ansamblu.”
Pentru a oferi atât propriei populaţii, cât şi întregii lumi o scuză derutantă şi credibilă, atunci când o superputere sau o alianţă militară intenţionează să înceapă un război de cucerire, ele creează iluzia unei ameninţări sau a unui atac ipotetic iminent din partea părţii adverse. Actele istoriei ies în evidență numai când priveşti în urmă, astfel încât o succintă retrospectivă se impune:
– 24 martie 1999. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (N.A.T.O.) a lansat un război de agresiune, ilegal împotriva Republicii Federale Iugoslavia. Nu numai că agresiunea a încălcat Charta O.N.U. şi convenţiile internaţionale referitoare la regulile de război, dar au fost vizate ținte civile, forţele N.A.T.O reuşind să distrugă mai multe spitale decât tancuri şi obiective militare ale armatei iugoslave;
– 7 octombrie 2001. N.A.T.O. a lansat un război de agresiune ilegal împotriva statului suveran Afganistan;
– 2004. S.U.A. au ridicat embargoul economic impus Libiei;
– 2006. S.U.A. au scos Libia de pe lista statelor care erau suspecte de susţinerea terorismului internaţional;
– 15 februarie 2011, brusc, s-a schimbat „Calimera”. Guvernul libian a făcut ceea ce ar face orice ţară, a ordonat înăbușirea unei rebeliuni armate interne, organizată din exterior. „Rebelii” din Consiliul Naţional de Tranziţie au fost susţinuţi militar de intervenţia N.A.T.O, (autorizată de O.N.U. două zile mai târziu, spre diferenţă de cele din Afganistan, Iugoslavia sau Irak). Curtea Penală Internaţională (C.P.I.) a emis pe numele lui Gaddafi, al fiului său Saif al-Islam şi al cumnatului său Abdallah al-Senoussi un mandat de arestare pentru „crime împotriva umanităţii”;
– La 25 martie 2011 N.A.T.O. a declanşat un război împotriva Libiei. Libia nu a atacat nici o ţară N.A.T.O. şi nu a lansat ameninţări la adresa vreunei alte ţări. Motivul real al atacării Libiei l-a constituit faptul că Gadaffi era pe punctul de a crea un nou sistem bancar în Africa, prin care elimina F.M.I., Banca Mondială şi alte organisme similare din afacerile de pe continentul african. Banca de Investiţii Africană, cu un capital de 42 miliarde de dolari, planificase să ofere împrumuturi majore cu rate la dobânzi mici sau chiar zero pentru fiecare naţiune africană. Libia finanţase deja proiecte majore de infrastructură în Africa, ce eliminau dependenţa perpetuă de ţările vestice. Înainte ca N.A.T.O. să lanseze războiul de agresiune împotriva Libiei, Alianţa a „evaporat” cele 42 miliarde USD alocate popoarelor africane, prin Banca de Investiţii din Africa.
Vinovat sau nu, cel mai vechi lider arab şi african, colonelul Gaddafi, a continuat să reziste asaltului forţelor globaliste până în ultimul ceas. Abia după opt luni de „revoltă populară”, sprijinită de intervenţia NATO, a fost asasinat, linşat cu sălbăticia demnă obiceiurilor Vestului Sălbatic american din secolul al XIX-lea. Fotografii cu faţa însângerată a lui Gaddafi circulă în mod demonstrativ, asemenea placardelor din Evul Mediu, atârnate de gâtul condamnaţilor, sugerând: „Cine va face ca mine, ca mine va păţi!”, mai explicit, „cine se va opune N.W.O. va fi «lichidat» biologic!”. Sinistra Madeleine Albright a ordonat să se scrie „Paşte fericit!”, pe bombele aruncate asupra Iugoslaviei în ziua Învierii Domnului. Hilary Clinton, femeia-cioclu, apare după comiterea fiecărei crime internaţionale asemenea hienei ce se hrăneşte cu cadavre, pentru a intimida şi a demonstra potenţa N.W.O. La ucideriea lui Osama bin Laden, ca şi la cea a lui Muammar Gaddafi – care au şocat mapamondul – femeia-cioclu a ieşit la rampă, nesfiindu-se să declare că s-a urmărit eliminarea fizică, nu capturarea-judecarea acestora. Pentru a fi evitate „efectele secundare” ale implicării directe ca în cazul Osama bin Laden, cu Gaddafi s-a procedat diferit, sub camuflajul C.N.T… Entuziasmul nedisimulat din partea unui demnitar de rang înalt, suprema satisfacţie manifestată pentru MOARTEA unui om este impardonabilă şi mai-mai că te poartă gândul la aluziile despre crezul satanic globalist… Aşa arată cei ce conduc astăzi destinele omenirii. Fiind siguri pe intangibilitatea lor ca persoane fizice, nu se mai ascund, defilează sub sloganul cunoscut „cine nu e cu noi, e împotriva noastră…”, revăzut şi adăugit cu sentinţa „ …şi va fi asasinat!” Orice fapte ar fi comis, cei acuzaţi şi ucişi prin acte de violenţă după scenariile filmelor horror, meritau o judecată dreaptă. Astăzi, „încriminaţii” nu mai au parte nici de „Tribunalul de la Nürnberg”, nici de „Tribunale ale Poporului”, nici de procese-simulacru de genul asasinatelor din 25 decembrie 1989, poate doar de unul asemenea mascaradei împotriva lui Saddam Hussein. Până şi sub stricta supraveghere a Curţii Penale Internaţionale de la Haga(C.P.I.) s-au întâmplat unele ciudăţenii, cazul „sinuciderii” lui Slobodan Miloşevici ridicând multe semne de întrebare. Schimbând uşor registrul, v-aş ruga să meditaţi asupra legalităţii intervenţiilor la nivel planetar ale C.P.I., subliniind că instituţia respectivă „are competenţă să-şi exercite funcţiile numai pe teritoriul statelor-parte la Statut„. Acum, ca şi oricând, dreptatea este de partea celor puternici, au mâncat-o fiarele pădurii, porcii sălbatici şi strigoii… A.F.P. relatează că a obţinut fotografii ale liderului libian rănit şi ucis în timpul capturării, în oraşul Syrta, făcute cu telefonul mobil. Ce ironie! Parcă mai ieri, „cineva” filmase „clandestin” execuţia prin spânzurare a lui Saddam Hussein”, tot cu telefonul mobil. Dacă adaug asasinarea Ceauşeştilor, filmată şi ciuntită aşa cum nici măcar un amator nepriceput nu ar fi reuşit, regia se conturează, dar după cum se vede, imaginile cu telefonul mobil fac istorie!
Grupul, Clubul sau Conferinţa, de ce nu, Haita „Bilderberg” este denumirea „grupului celor mai puternici oameni ai lumii”. În pofida protestelor membrilor, care declară că în cadrul întâlnirilor au loc doar schimburi de idei, există numeroase voci care susţin că aceştia ar conduce lumea. Anual, Grupul se întruneşte pentru a hotărî soarta planetei, formula conducerii ei printr-un guvern unic, menit să vegheze la dezvoltarea civilizaţiei umane. „Un guvern mondial va include concepte noi şi complexe, superioare acordurilor de cooperare intre naţiuni şi state, bazate pe legi şi contracte internaţionale”, susţine profesorul-futurolog Geoffery Barney. Aspectul juridic nu a fost ignorat. Noua entitate supremă planetară va putea judeca pe oricare dintre cetăţenii planetei, fără a face „discriminare” din punct de vedere al naţionalităţii, religiei, orientării sexuale – mai ales a (dez)orientării acesteia -, a preferinţelor politice etc., pentru care va avea ca instrument de lucru subordonat o „Curte Supremă”(vezi C.P.I.) Comandamentul Suprem al „asigurărilor sociale şi al prestării serviciilor medicale” – condus, fireşte, de marile corporaţii multinaţionale de profil – vor dicta cine şi cum să fie tratat sau… tratat cu indiferenţă, cine să trăiască şi cine nu. Problema hranei populaţiei a şi fost hotărâtă deja, probabil sub acelaşi „imperiu” sub care Henry Kissinger a afirmat: „Problema prioritară pentru lumea a treia este DEPOPULAREA”. Relativ recent, Bill Gates, cuplat fireşte la N.W.O., a afirmat fără jenă: „cu noile vaccinuri vom face treabă bună!” – Aviz amatorilor!. Codex Alimentarius este deja legiferat şi instalat în România.
Lasă un răspuns