– preluare parţială şi adaptare după „Acţiunea Românească”, organul oficial al Acţiunii Româneşti, anul I, nr 1, 1 noiembrie 1924-
În ziua de 7 Iunie a anului trecut (1923- n.n.), 19 intelectuali români din Cluj: profesori, advocaţi, medici, asistenţi şi studenţi, au dat fiinţă unei organizaţii pe care au numit-o: „Acţiunea Românească” .
Două cauze ne-au determinat a lua această iniţiativă:
1. Inerţia, nesocotinţa şi egoismul îngust al acelor elemente româneşti mici la suflet, cari nu numai că rămân indiferente fata de toate problemele de ordin general, dar cari prin vorbele şi faptele lor condamnabile, prin lipsa de scrupul şi alegerea mijloacelor pentru satisfacerea vanităţii şi lăcomiei lor, întovăraşinduse uneori şi cu duşmanii din năuntru şi din afară ai neamului nostru, defăimează numele de român şi primejduesc interesele superioare ale Statului ;
2. Tendinţa de expansiune politica, economică şi culturală manifestată în detrimental unităţii politice, economice şi cultural-naţionale a acestui Stat, de către elementele străine de rassa noastră şi de către acele, cari prin o asimilare numai exterioară, dar nu şi sufletească pretind a fi devenite româneşti. Aceste elemente — în cursul timpului — favorizate de o politică ocrotitoare — duşmănoasă nouă — parte favorizate de un instinct specific, diametral opus firii generoase creştineşti a neamului nostru au ajuns la o superioritate economică şi prin ea şi la o superioritate culturala faţă de noi, superioritate ce nu poate fi în concordanţă cu interesele generale ale noului Stat .
Programul de muncă şi de luptă al Acţiunei Româneşti a fost şi este urmarea firească a acestor cause determinante:
1. Pentru ridicarea vigoarei, conştiinţei şi demnităţii naţionale, vom chema toate forţele naţionale româneşti la o muncă intensivă şi stăruitoare, luând iniţiativa chiar şi în acele cazuri, în care factorii oficiali nu au curajul sau mijloacele necesare şi vom lupta pentru reducerea puterii economice, culturale şi politice a elementului străin, […] la o justă proporţie.
2. Vom lupta pentru aducerea la o conştiinţă a demnităţii naţionale mai curate şi mai adânci, pentru îndrumarea la muncă onestă ,sau apoi pentru boicotarea şi chiar nimicirea morală a acelor elemente cari, căzute pradă fie unui pesimism nejustificabil, fie unui egoism excesiv, săvârşesc prin felul lor de a munci şi a se manifesta astfel de acte, cari desonorează numele de roman şi împiedecă refacerea mai grabnică economică şi morală — a Ţări i noastre .
Puşi în faţa acestui măreţ şi vast program de naţionalism intransigent, ne-am dat seama şi suntem conştienţi că realizarea lui depinde de o opinie publică lămurită şi organizată. O mână de oameni fie ea cât de entuziasta, cât de talentată, este insuficientă pentru a clădi din temelie noul Stat. Opinia publică astăzi inexistentă trebue creată, massele mari ale poporului nostrum zăpăcite şi induse in eroare în mod conştient de o presă în general fără scrupul şi cu vădite tendinţe subversive şi de desagregare socială şi naţională trebuesc lămurite asupra primejdiilor ce ne ameninţâ, toate elementele sănătoase ale neamului românesc trebuesc organizate serios şi temeinic, pentru a da naştere unui curent puternic , iresistibil de refacere naţională şi morală , curent în faţa căruia să se năruie şi uneltirile duşmănoase străine şi complicitare a propriilor conaţionali puşi conştient sau inconştient în. slujba unor interese străine.
Mişcarea naţională ce prinde tot mai adânci rădăcini la intelectuali şi massele mari ale poporului românesc, reclamă imperios unirea tuturor forţelor vii ale neamului în lupta ce se dă pentru biruinţa finală. Nu putem admite sub nici un cuvânt fărâmiţarea curentului naţionalist în organizaţiuni aparte fără o strânsă colaborare a tuturor pentru binele comun al Ţârii şi Naţiunei.
„Acţiunea Românească” s-a lipsit până astăzi de o puternică armă de propaganda: un organ de publicitate. Puţinele ziare cu adevărat româneşti din când în când ne-au dat posibilitatea să comunicăm cu marele public, însă marea majoritatea ziarelor — cele cu sentimente româneşti îndoelnice — ne-au combătut fie prin atacuri violente şi de rea-credinţă, fie prin complotul tăcerii. A menţine această situaţie ar fi fost dăunător. Modestă ca formă , însă mândră pe independenţa sa de a nu servi nici interesele mărunte ale vreunui partid politic, nici pe cele ale internaţionalismului făţiş, sau deghizat , ci numai interesele vitale ale neamulu i românesc, revista noastră bilunară se înfăţişează marelui public românesc drept un ostaş neclintit al ideilor ce reprezentăm. In noianul publicaţiilor de tot felul având numai haina dar nu şi sufletul românesc, revista noastră îşi va vedea asigurată existenţa cu concursul tuturor celor buni, cu adevărat iubitori de neam. Avem această credinţă.
Coloanele acestei reviste vor tălmăci cititorilor naţionalismul intransigent, sănătos, de care trebuie să fie călăuzită naţiunea românească pentru a desăvârşi opera unirii politice şi aş-i asigura existenta ca naţiune independentă, stăpână pe destinele sale. Vom face ca acest naţionalism curat să pătrundă în inima fiecărui bun român, dornic de aş-i vedea neamul înfloritor şi respectat. Vom strange rândurile cititorilor şi aderenţilor noştri într-o falangă temută şi gata la orice jertfă pentru păstrarea intactă a patrimoniului naţional. Vom stărui neîncetat pentru desăvârşirea acelei colaborări strânse între toate organizaţiile naţionaliste, care să ducă la o singură organizaţie mare şi puternică .
Cu acelaş entuziasm, însă cu puteri înoite şi arme înmulţite pornim la continuarea luptei. Dacă străduinţele noastre vor fi dus numai cu un pas înainte curentul naţionalist către izbândă, munca noastră îşi va fi primit cea mai frumoasa răsplată.
Lasă un răspuns