Aberații sectare

,,Mare e grădina lui Dumnezeu!” zice o vorbă românească veche. Și are dreptate! Zilele trecute două cazuri au fost prezentate la televizor și ele au bulversat conștiința tuturor celor de bună credință.

Cel dintâi caz s-a petrecut în Baia-Mare. O femeie de 32 de ani a avut un accident  de circulație. Starea ei fiind foarte gravă, medicii au ajuns la concluzia că singura ei șansă de supraviețuire este transfuzia de sânge. S-au opus însă părinții și pastorul. Femeia făcea parte dintr-o sectă, care nu permitea transfuzia de sânge. Orice încercare a medicilor de a convinge familia să-și dea acordul pentru transfuzie a fost zadarnică. Femeia a murit cu zile. E cumplit. Al doilea caz a fost puțin mai fericit. O sectantă era pe punctul de a naște. Avea nevoie de operație cezariană. A refuzat categoric, atât ea, cât și familia ei. Făceau parte dintr-o sectă, care nu permitea intervențiile chirurgicale asupra trupului. Abia după 14 ore de luptă cu moartea, femeia a reușit să nască.

Asemenea aberații se întâlnesc destul de des și în spațiul românesc. Ele dau de gândit sub multiple aspecte. În primul rând cel religios. Este regretabil că acele secte își spun ,,creștine”. Creștinismul adevărat nu are nimic de-a face cu astfel de credințe. Omul are datorii față de suflet și față de trup aproape în egală măsură. Este dator să asigure trupului hrană, îmbrăcăminte, adăpost, sănătate, iar sufletului tot ce trebuie pentru mântuire. Trupul este socotit în creștinism ,,biserică a Duhului Sfânt”. Orice practică sau substanță care distruge sănătatea sau viața cuiva nu este admisă de învățătura creștină. Nicăieri nu veți găsi în Biblie sau în scrierile Sfinților Părinți că se interzic  tutunul sau drogurile, spre exemplu, fiindcă nu erau cunoscute la vremea aceea. Prin faptul că se insistă asupra importanței trupului în iconomia mântuirii, prin faptul că se subliniază în nenumărate rânduri datoria omului de a se îngriji de trupul său, se înțelege de la sine că orice substanță care ar provoca distrugerea rapidă sau lentă a trupului este interzisă.

Dumnezeu a dat boli, ca urmare a căderii omului în păcat, dar a dat și leacuri. Mintea, gândirea omului nu este altceva decât o formă de manifestare a sufletului, iar sufletul este chipul lui Dumnezeu în om. Acest suflet gândește, scormonește tainele naturii ca să găsească leacuri și metode pentru salvarea și prelungirea vieții omenești. Transfuzia, dializele, transplanturile de organe, intervențile chirurgicale, analizele medicale și toate celelalte tehnici, pe care  nici nu le visau strămoșii noștri, sunt mângâierea lui Dumnezeu dată celor în suferință. Să dăm slavă lui Dumnezeu că trăim în vremurile acestea, în care știința medicală a făcut pași uriași. Am putea spune că ele sunt o părticică din Descoperirea pe care Dumnezeu a făcut-o omului din atotștiința Sa. Avem și noi posibilitatea să beneficiem în mai mică sau mai mare măsură de aceste realizări medicale. A le refuza este mai mult decât un păcat. Este o sfidare a bunătății lui Dumnezeu, o sinucidere incontestabilă. Acele secte care promovează acele învățături criminale ar trebui să aibă măcar bunul simț să nu se mai numească creștine!

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*