La 20 de ani de la prăbuşirea URSS, premierul rus Vladimir Putin are şansa reală de a-şi vedea visul cu ochii privind reunificarea fostelor republici sovietice, fie şi pe cale economică şi nu politică. Aceasta promite o coeziune mai strânsă, prin crearea în spaţiul postsovietic a unei structuri similare Uniunii Europene, sunt de părere unii analişti din Occident care urmăresc evoluţia Uniunii vamale între Rusia, Belarus şi Kazahstan, relatează portalul Newsru.com, într-o sinteză a presei internaţionale. Evocând unele din proiectele ambiţioase ale premierului rus în acest sens, experţii subliniază în primul rând intenţia făcută publică de Putin în luna iulie a.c. cu privire la crearea unei Uniuni economice euroasiatice până în 2013, cu perspectiva de a începe în viitor discuţiile privind comerţul liber cu UE. De data aceasta Putin ar putea reuşi, spre deosebire de câteva încercări anterioare, apreciază la rândul său The Financial Times, care reaminteşte că, din 2001, în fostul spaţiu ex-sovietic funcţionează deja Comunitatea Economică Euroasiatică (EurAsEC), dar care, în opinia sa, nu este decât o ‘organizaţie pe hârtie’. Din 2009, Putin încearcă o integrare mai profundă cu doi din cei şase membri ai EurAsEC. Între Rusia, Belarus şi Kazahstan a fost abolit deja controlul vamal şi privind transporturile, iar de la 1 ianuarie 2012 va începe să funcţioneze şi un Spaţiu Economic Unic, cu libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor şi capitalului pe un teritoriu locuit de 165 milioane de oameni – 60% din populaţia fostei Uniuni Sovietice. Visul lui Putin este să atragă şi Ucraina, care e condusă de pro-moscoviţi şi fostul premier pro-occidental e în puşcărie. Cu Ucraina în EuroAsia lui Putin, fostul imperiu sovietic e refăcut. În acest sens şi în proiectul euroasiatic, trebuie să înţelegem rocada preşedinţie – premier: Medvedev – Putin.
Faţă de această provocare de la răsărit, România se apără de după scutul american anti-rachetă de la Deveselu. Din istorie, conducătorii politici români trebuie să ştie că până la urmă marile puteri s-au înţeles peste capul micilor ţări. Personal, nu cred că NATO, la o agresiune autentică rusească, ne va proteja cu adevărat. De asemenea, nu cred că războaiele se mai duc azi cu rachete, ci mai degrabă cu petrol, gaze şi materii prime. Criza a deschis o cursă pentru resurse în întreaga lume. Dovada e factura pe care o plătim azi la ruşi, dublă faţă de alte ţări din jur. Cred că a venit timpul ca preşedintele Traian Băsescu să nu mai transmită permanent săgeţi anti-ruseşti, că nu ţin de cald şi nici de foame, la iarnă, românilor. Salut iniţiativa recentă a lui Cristi Diaconescu de la adunarea parlamentară NATO de la Bucureşti că trebuie să avem un dialog direct cu Moscova şi să ne împăcăm cu istoria în privinţa Rusiei. În viitor, în ciuda precauţiilor secretarului de stat de la MAE, Bogdan Aurescu, că scutul de la Deveselu este strict defensiv, nu cred că Rusia se va mulţumi cu aceste explicaţii. Îmi e teamă ca România de sub scut să nu ajungă, pe viitor, din nou pe scut, ca în 1944.Pentru a nu se repeta istoria avem nevoie de un dialog corect cu Moscova şi să încurajăm integrarea Rusiei în parteneriat cu NATO şi UE. Numai în acest context, Rusia nu va mai reprezenta un pericol pentru ţara noastră. Clasa politică românească nu mai poate aborda problema rusească în termenii războiului rece. E prea periculos pentru securitatea României. E timpul să întindem o mână sinceră şi caldă Moscovei democaratizate pentru a încheia o înţelegere în marea familie europeană şi astfel să se deschidă premisele reîntregirii ţării prin unirea Republicii Moldovei cu România.
Lasă un răspuns