La 10 mai 2011, în Ateneul Român – nu uitați și nu exuberați !- a fost prezentă doar o infimă fărâmă din Țară, acolo, între zidurile monumentale unde nici istoria nu mai respira… Dar, în afara acestor ziduri, în preajma clădirii, grupurile, asociațiile, organizațiile, ligile promonarhiste și regaliste, în frunte cu „Regele este patria”, ca organizator al unei manifestații jenante, fără prezența măcar a câtorva mii de promonarhiști, au reușit să ducă în derizoriu, din partea societății civile, imaginea Regelui și a Monarhiei. Probabil asta s-a dorit: un fel de „pentru contra”… De aceea există mii de asociații disociate…
Mișcarea România Altfel – Forța Națiunii a făcut numeroase apeluri și demersuri pentru solidarizarea acestor multe, mărunte, dispersate, dezbinate și litigioase asociații și grupuri, pentru solidaritate și unitate de spirit. Faptul că aceste formațiuni insulare, rupte de societate și rupte unele de celelalte, sunt conduse de lideri obscuri și nu au în realitate membri onești, importanți numeric și nu numai, ci grupuri de interese și orgolii în jurul liderilor, permite răvășirea până la dizolvare a opțiunii și manifestării civice promonarhiste, ceea ce, în schimb, permite politicianului Traian Băsescu și clicilor din spatelui și a oamenilor lui, dar nu numai ai lui, să sfideze și să persifleze imaginea istorică și de prezent a Regelui, să inducă societății (în marea majoritate antibăsistă), prin sugestie mediatică, sentimentul de forță expirată, de neșansă, de imposibilitate de revenire a Monarhiei Constituționale ca formă de guvernământ „anacronică”, imaginea unei Case Regale manipulate din interior, pentru decredibilizare, stigmatizându-l pe purtătorul de cuvânt și imagine.
La o astfel de poziție a șefului statului, societatea civilă, avându-i în frunte pe acei „mari” lideri dedicați deodată trup și suflet Regelui și Patriei, și alături pe „mulții” și „importanții” susținători ai Regelui, intelectuali care peste noapte, tot în urma unor declarații inflamante, bine calculate ale șefului statului, au devenit brusc promonarhiști din birou, din fața calculatorului, din studiourile televiziunilor, din redacții, din instituții academice, societatea devine năucă, fiindcă sunt luați prin surprinde și reacționează haotic, pripit, depășiți mental și spiritual de către diversionistul șef. După ce fac valuri prin declarații în apariții din care lasă să se vadă doar imaginea lor publică, transpirând aroganță, nici măcar printr-o petiție care să dureze mai mult de o lună, cu zeci de mii de semnături, nu sunt capabili să se sincronizeze, să solidarizeze, să se manifeste unitar. Este ceea ce speculează Traian Băsescu și forțele ostile regalismului, contrar aparențelor înșelătoare potrivit cărora i-ar face Regelui în mod neintenționat, necalculat, neprogramat, un nesperat serviciu de imagine, de popularitate și simpatie.
Și, fiindcă pentru orice eșec trebuie să răspundă cineva, altcineva decât regimurile postdecembriste prădătoare și clasa politică mătrășitoare din acești 21 de ani, dacă nu mai trăiește de atâta amar de vreme Seniorul, să fie de vină pentru toate care de la Iliescu-FSN ni se trag și de la care se trag toți foștii și actualii, inclusiv Traian Băsescu, de ce nu ar fi de vină Regele, sau cineva din Casa Regală… cel mai potrivit fiind „Duda”, cum atât de neelegant vorbește președintele Traian Băsescu despre acesta. Politicianul Băsescu mi se pare din ce în ce mai temător, încă de pe acum, de o posibilă revenire a cetățeanului Radu Duda printre viitorii candidați pentru Cotroceni. În acest comportament, Băsescu nu diferă de Dan Diaconescu – OTV cu parodia acestuia de partid cu șanse parlamentare, PP-DD, un om de succes care îi toacă și îi resoarbe osmotic, sistematic, pe principalii contracandidați de același gabarit cu el: Sorin Oprescu și Corneliu Vadim Tudor. Același lucru, spre rușinea lui, a făcut-o pe 14 mai 2011, la Călărași, cu prilejul dezvelirii bustului Regelui Mihai chiar în prezența Regelui Mihai și a Principesei Margareta, prilej de la care a lipsit motivat (!) Principele Radu, cum lasă de subînțeles diversioniștii antrenați în marea și păguboasa „băsesciadă”, între care și pesedista de Călărași Oana Niculescu – Mizil, primarul și companionii…
A fost un moment jenant în care Dan Diaconescu, sponsorul și regizorul principal (!) al circului mediatic în care Casa Regală a căzut ca într-o capcană, i-a luat nu doar fața Regelui, ci și parte din majestuozitate încercând (cu suces) să îl eclipseze la eveniment, hlizindu-se subversiv în spatele Regelui sub camerele de luat vederi și blițurile aparatelor foto. Mulțumit că scenariul a mers, că l-a costat doar prețul unui bust pe banii primăriei, că a putut adresa românilor, prin televiziunile oteviste otrăvitoare, un mesaj cu efect intoxicator: dacă monarhia britanică este caducă, depășită, cum nu l-ar crede poporul pe el, „viitorul președinte al României” că Monarhia din România este pe cale de dispariție, dovadă numărul atât de mic al susținătorilor, al nostalgicilor Regelui Noroc că venit el să dea glorie evenimentului… Și nu e departe de adevărul lui, al lor…
Chiar îl cred pe atipicul și vicleanul președinte când afirmă că a fost „mișcat” de felul dezonorant în care a fost „alergat”, tratat, Regele… Umilit de către Iliescu, prezent ulterior cu toată gașca umilitoare la Nunta de Diamant a cuplului regal, datorită gestului îndoielnic, amoral ca imagine pentru care plătește acum, de a-i fi invitat concilinat, dar și recunoscător pentru castele și onoruri… Președintele Băsescu nu minte (de data asta…), chiar a fost emoționat, l-am văzut de aproape lăcrimând la revenirea acasă și realungarea Regelui după o viață de surghiun. Devenise ultima speranță a românilor în anii urâți de comunism. Dar nu l-aș crede dacă ar declara lăcrimând (!) că îi pare tare rău pentru faptul că poporul a fost împiedicat să își întâmpine cum se cuvine Regele și nu i s-a permis să se exprime liber asupra formei de guvernământ postcomuniste, după o perioadă de relaxare, de aducere aminte, de informare corectă și de repunere în adevăr a istoriei României Monarhice atât de controversată, de încețoșată, de falsificată de către activiștii și propagandiștii dejisto-ceaușiști.
O istorie vie care vede, aude, judecă și adjudecă… Din păcate prea târziu, după ce se pierde momentul cel mai favorabil și după ce se prăpădesc multe generații stoarse de idealuri, golite de aspirații, secătuite de speranțe sau care, așa cum e cazul tragic de nefericit dintotdeauna în istorie al românilor, plătind greu tribut de sânge nevinovat și durere chinuitoare în carnea și sufletele martirilor. Încă mai cred că societatea s-a maturizat, că slabele forțe atât de disipate, de atomizate, vor aglutina în jurul unor lideri spirituali cu gene de bărbați adevărați, fie și femei (!), și că decizia se va transfera dinspre clasa politică spre națiune, dacă aceasta își va activa rolul, liderii, forța…
Lasă un răspuns