„Pentru noi, românii, singurul frate de nădejde a fost şi rămâne Codrul!”

– interviu cu ing. Dumitru Voicu, director Direcţia Silvică Ilfov –

Permiteți-mă, vă rog, domnule director, ca înainte de a vă supune „tirului” obișnuit al întrebărilor despre dumneavoastră și rolul instituției pe care o conduceți, să vă mărturisesc două lucruri: pentru mine și „Națiunea” este un prilej inedit un interviu cu o persoană importantă din domeniul silvic. Iar numai pentru mine faptul că întotdeauna am avut un respect special pentru oamenii care îngrijesc și apără pădurile, pentru misiunea lor nu ușoară în aceste vremuri, pentru curaj… Este o meserie bărbătească. Aveți uniforme superbe, intimidează puțin… Însă descopăr cu plăcere că sunteți un om dezinvolt, deschis, prietenos. Ar trebui să vă întreb, de aceea,, cum ați reușit să nu vă lăsați înăsprit, marcat în timp de această misiune… Domnule Director, dincolo de funcţia pe care o ocupaţi în fruntea Direcţiei Silvice Ilfov, cum definiți relația dintre „arama de argint” a poeților, pădurea, și inginerul silvic?

– Vă mulțumesc și vă voi răspunde cu adevărat deschis. În decursul existenţei noastre milenare, pentru noi, românii, singurul frate de nădejde a fost codrul. Or, este evident că, mai mult poate decât pentru oricine altcineva, nouă silvicultorilor ne revine responsabilitate protejării aceastei valori ancestrale. Este o datorie de onoare și avem obligația morală de a apăra Pădurea pentru a lăsa la rândul nostru moștenire generaţiilor Codrul. Acel Codru aşa cum l-am cunoscut noi: falnic şi de neclintit în faţa vicisitudinilor vremurilor.

Frumoase cuvinte: „Falnic și de neclintit…”. Care este rolul silviculturii într-o economie? Dar importanța ecologică, în impactul asupra mediului?  

– În principal, atributul administraţiei silvice este acela de a asigura gestionarea durabilă a fondului forestier. Şi asta pentru că asigurarea unui mediu sănătos şi stabil necesită atât menţinerea pădurilor în arealul lor natural, cât şi extinderea suprafeţelor acestora. Să nu uităm că este vorba de un fenomen complex, inclusiv schimbările climatice putând fi atenuate prin păstrarea suprafeţelor actuale ale fondului forestier şi extinderea pe cât posibil a acestuia și pe terenurile neproductive existente astăzi pe suprafeţe tot mai mari. Nu trebuie să uităm nici faptul că pădurea reprezintă şi „castelul” apelor în natură, fapt pentru care rolul ei devine şi mai important. În fapt, pădurea, prin structura sa ecosistemică, îndeplinește o serie de roluri vitale. De la protecţia apelor şi solului, la reglarea aspectelor de climă și menţinerea biodiversităţii. În plus, pădurea trebuie să răspundă şi nevoilor de recreere a populaţiei, acțiunilor de turism şi rolului pedagogic tot mai important astăzi. Rolul pădurii nu se opreşte însă aici! Pădurea asigură şi aprovizionarea cu lemn a industriei de profil, dar şi a populaţei, şi se constituie, nu în ultimul rând, în habitatul vânatului..

Direcţia Silvică Ilfov administrează pădurile vestiţiilor „Codri ai Vlăsiei”, păduri ce formează în mare parte şi „plămânul verde” al Bucureştilor…

– Într-adevăr, direcţia noastră administrează ultimele fortăreţe din vestiţii Codrii ai Vlăsiei care au în cuprindere elemente de arboret deosebit de valoroase. Aceste păduri au un rol ecologic deosebit, prin amplasamentul în imediata apropiere a Capitalei constituindu-se atât într-un „generator” de oxigen, cât şi într-un filtru pentru noxele emanate de oraş.

– Care este structura fondului de pădure administrat de direcţia dvs.?

– Avem în administrare 19 722 hectare de teren forestier proprietate publică a statului, din care 395 hectare în raza Municipiului Bucureşti, iar restul în raza judeţului Ifov. Totodată, în arealul Bucureştiului se mai găsesc alte 237 hectare de pădure aflate în posesia proprietarilor particulari, iar pe raza judeţului Ilfov alte 3 241 de hectare. Din acest ultim fond, 90 de hectare sunt reprezentate de păduri mănăstireşti, iar restul constituie proprietatea privată a persoanelor fizice având dreptul de proprietate reconstituit în conformitate cu legile fondului funciar. Ca specii principale, administrăm păduri de stejar pedunculat, specii tari, din care un procent de 15 la sută este format din salcâm, specii moi, precum teiul, la care se adaugă un procent de circa unu la sută de răşinoase.

– Lăsând de o parte defrişările ilegale, care sunt în general motivele restrângerii zonelor împădurite?

– Ne aflăm în faţa unui fenomen deosebit de complex de aridizare. Astfel, la nivelul direcţiei noastre, cele mai afectate de fenomenul de aridizare şi secetă sunt zonele din partea de sus şi est a judeţului Ilfov. De asemenea, în lunca Argeşului, amenajarea Canalului Argeş-Dunăre, prin excavaţiile şi balastierele constituite, a determinat modifcarea drastică a regimului hidric. Vorbim de restrângerea apei freatice care a scăzut cu 10-20 m, ceea ce determinat dispariţia vegetaţiei din vecinătatea sa. Acolo realizăm de altfel lucrări de reconstrucţie ecologică deosebit de dificele şi sperăm în limitarea fenomenelor apărute. Din nefericire, trebuie subliniat că în prezent pădurile sunt supuse şi unei presiuni crescânde din partea populaţiei. Astfel, prin amplasamentul limitrof Capitalei, în zilele toride de vară şi de sărbătoare, în pădurile noastre vin zilnic un număr de circa 6 000 de persoane. Cele mai frecventate, inclusiv pentru petrecerea timpului liber de la sfârşitul săptămânii, sunt trupurile de pădure Băneasa, Pustnicu, Cernica, Snagov-Parc, Râioasa, Corbeanaca. În toate aceste zile, personalul silvic este prezent în teren pentru a preveni tăierile ilegale de arbori, aprinderea de focuri şi aruncarea la întâmplare a gunoaielor, dar acţiunile de vandalizare nu pot fi întotdeauna oprite la timp.

– Şi totuşi, asistăm în ultima vreme, la nivel naţional chiar, la o acţiune febrilă de reîmpădurire. Care este situaţia în „arealul” Direcţiei Silvice Ilfov?

– În condiţiile în care  ponderea pădurilor din raza judeţului Ilfov se situează sub media pe ţară, adică sub 27 la sută, am vizat cu prioritate împădurirea tuturor terenurilor degradate care nu mai pot fi date în producţie, dar şi reînfiinţarea perdelelor silvice de protecţie a câmpurilor agricole, precum şi mărirea suprafeţelor de vegetaţie forestieră care să îndeplinească rolul de „plămân verde” al Capitalei. Programul anual de regenerare a pădurilor vizează peste 75 de hectare, din care, regenerări naturale 51 hectare, iar împăduriri 24 hectare. În plus, plecând de la o realitate constatată în teren, aceea că principalul inamic al acestei peroade îl reprezintă faptul că stejarul este în regres continuu, acesta fructificând din ce în ce mai rar şi din ce în ce mai puţin, lucru care se reflectă negativ asupra lucrărilor de regenerare, în pepinierele Direcţiei Silvice Ilfov se produc anual aproximativ 500 000 de puieţi necesari lucrărilor de regenerare. Pe de altă parte, pentru crearea conştiinţei forestiere, în special în rândul tinerei gneraţii, derulăm periodic acţiuni de plantare arbori, în special primăvara în cadrul „Lunii Pădurii”, iar în diferite şcoli din Bucureşti organizăm acţiuni de informare şi deplasare în teren pentru a sublinia rostul pădurii şi al protecţiei mediului.

– Sunt nenumăraţi proprietari de păduri care se plâng, tot mai des, de imposibilitatea de a-şi mai putea apăra fondurile forestiere pe care le deţin de hoţii de lemne, de braconieri. Cum îi poate ajuta Direcţia Silvică Ilfov pentru a trece aceste hop datorat sărăciei?

– Am venit în întâmpinarea proprietarilor de pădure oferindu-le serviciile noastre. Astfel, la cerere, putem încheia contracte de pază, dar şi pentru diverse servicii silvice, la preţul de 136 roni/ha/an. Trebuie însă să ne contacteze, mai ales că vorbim de un  tarif extreme de convenabil faţă de distrugerile care se pot produce într-o pădure neprotejată şi neadministrată în mod corespunzător.

La dimensiunea trupurilor de pădure aferente direcţiei pe care o conduceţi, intuiesc că există şi un fond de vănătoare pe măsură!

– Într-adevăr! Doar vănătoarea reprezintă blazonul şi mândria oricărui silvicultor, nu?! În cazul Direcţiei Silvice Ilfov, lucrurile nu puteau sta altfel, mai ales că avem trei fonduri de vânătoare cu o suprafaţă totală de 19 025 hectare. Aici îşi găsesc habitatul toate speciile de vânat specifice zonei de câmpie forestieră: căprior, mistreţ, iepure, fazan şi vânatul de baltă. Pentru a menţine efectivele la nivel optim şi a obţine rezultatele scontate, întreprindem o serie de acţiuni, precum asigurarea hranei prin înfiinţarea culturilor necesare pe o suprafaţă de 30 hectare anual, combaterea dăunătorilor specifici fiecărei specii şi stoparea celui mai mare duşman al vânatului, braconajul.

– Cu promisiunea că „Națiunea” va mediatiza ori de câte ori este nevoie acțiunile pe care le întreprindeți pentru protejarea „singurului frate de nădejde, Codrul”, așa cum ați definit pădurea cu dragoste și dăruire, chiar la începutul dialogului nostru, vă mulțumesc pentru informațiile pe care le-ați transmis cititorilor noștri.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*