Problema ţigănească

A devenit deja un loc comun faptul că noi românii avem o imagine proastă în Europa Vestică. Iar imaginea aceasta proastă ne-am făcut-o în ultimii 20 de ani, pe străzile din Paris, Londra, Roma etc. Pe acolo umblă nişte indivizi, care vorbesc româneşte şi cerşesc ori fură de la cetăţeni. Din această cauză am ajuns de râsul francezilor care au lansat, în bătaie de joc, „salutul românesc”, aplecat de spate şi cu mâna întinsă pentru cerşit.
Însă, numai cineva care nu a fost niciodată în Occident ori are vreun interes să ascundă adevărul poate să susţină că acei cerşetori nu sunt ţigani. Sau, ca să respectăm adevărul până la capăt, să spunem că marea lor majoritate sunt ţigani. Personal, de câte ori am fost la Paris, şi am fost de vreo opt ori, am fost abordat de fiecare dată de cerşetori ţigani, care vorbeau fie româneşte, fie sârbeşte sau ungureşte. Apoi, nu trebuie să mergem până la Paris ca să observăm acest lucru, putem să vedem şi ţiganii noştri cerşind pe stradă, la Reşiţa, la Caransebeş, la Timişoara… Sigur, faptul că există şi cerşetori de altă naţie ori faptul că există şi ţigani muncitori şi cinstiţi, nu ne dă dreptul să-i condamnăm, în bloc, la grămadă. Dar, tot democraţia ne spune că majoritatea contează. Ori, în acest caz, e limpede că vorbim de o majoritate de etnie rromă (cum încercăm şi nu prea reuşim să le spunem acum), care terfeleşte imaginea României.
Aşadar, nu cred că este bine ca, în numele aşa zisei corectitudini politice să ascundem adevărul şi să nu recunoaştem faptul că există o problemă ţigănească în România şi în Europa. Problema există şi noi o spunem şoptit ori împachetată în vorbe din care nimeni să nu priceapă nimic. E clar, ţiganii nu s-au adaptat, de sute de ani, modului de viaţă occidental, ei continuă să se organizeze şi să funcţioneze după mentalităţi tribale, ceea ce îi face diferiţi şi incomozi. Când spun acest lucru aş vrea să se înţeleagă faptul că nu doresc să incit la ură rasială. Dimpotrivă, aş dori ca şi ţiganii să poată trăi mai bine, să fie respectaţi. Aceasta nu se poate face cu ură şi cu violenţă. Dar nu se poate face nici ascunzând adevărul. Trebuie să recunoaştem că problema ţigănească există. În paralel, cu răbdare şi înţelegere, în câteva sute de ani, poate se rezolvă şi problema.