Scutul antirachetă de la Deveselu nu ţine de foame

Credeţi-mă că mi-a venit să râd în hohote când ministrul de Externe, Teodor Baconschi, i-a spus secretarului american, în încheierea declaraţiilor de presă care au urmat semnării acordului privind scutul antirachetă de la Deveselu, “dragă Hillary, facem cu modestie istorie astăzi”. Mi-am adus aminte de celebrele declaraţii ale Anei Pauker, Ghiţă Dej şi Vasile Luca la Moscova, la sfârşitul anilor 40, când încheiau acordurile de staţionare a trupelor sovietice în România. Şi atunci liderii comunişti români mulţumeau cu “dragă Saşa” lui Molotov sau Malenkov, că lui Stalin nu-şi permiteau să-l tutuiască. Chiar m-a lăsat rece semnarea tratatului privind scutul antirachetă de la Deveselu într-un sat fără spital şi şcoală. Amplasarea scutului antirachetă nu ţine nici de foame, nici de o soluţie a românilor disperaţi de criză. S-a bifat o chestiune firească. România ca membru NATO a acceptat un dispozitiv militar american, iar Obama a mai dat de lucru şi bani complexului industrial militar american, foarte influent în campaniile electorale. De fapt, s-a bifat pur şi simplu încă un obiectiv militar banal din alianţa nord-atlantică. Cine mai crede că acum că războiaele se duc clasic cu tancurile, tunurile şi rachetele, ca pe vremea lui Hitler, Stalin sau Hruşciov se înşeală amarnic. Cine mai crede că scutul antirachetă este făcut să ne apere de rachetele Iranului, Coreei de Nord sau Moscova se comportă infantil ca şi Baconschi în faţa secretarului de stat Clinton.

Războaiele moderne se poartă acum asimetric: biologic, economic, servicii secrete  sau prin terorism. Atacurile de la 11 septembrie 2001 ne arată începuturile unui nou model de război pervers, care nu are nicio legătură cu sistemul antirachetă sau armamentul clasic american din Afganistan sau Irak. Mai sunt câţiva analişti retardaţi care susţin , mă rog, că scutul antirachetă ne apără de ruşi. Înseamnă că nu ştiu nimic din istorie şi gândesc încă limitaţi în tiparele războiului rece. La urma urmei marile puteri s-au înţeles întotdeauna pe seama ţărilor mici. Să crezi că scutul american de la Deveselu te apără de Testamentul lui Petru cel Mare e pur şi simplu infantilism. La o adică economic suntem cumpăraţi treptat de concerne economice germane, austrice, franceze, chinezeşti sau ruseşti.

Scutul antirachetă de la Deveselu nu ne apără de sărăcie, nu ajută la creşterea salariilor şi nici nu dă idei guvernului să găsescă soluţii economice de ieşire din criză. Nici măcar nu ne apără de un atac militar asimetric din partea unui adversar terorist sau a altui stat. Scutul antirachetă de la Deveselu e un act pur de imagine şi propagandă, o bifă pe planul ţării noastre de integrare în NATO, care nu ne ajută, pe noi românii, la absolut nimic, eventual pe George Maior şi MRU la o mărire de salariu şi să mai primească încă o tinichea pe piept.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*