De unde şi de ce atâta ură şi dispreţ, Domnule Preşedinte?

Am asistat, în ultimii ani, la o creştere, fără precedent, a urii, a aversiunii, a unui complex de sentimente negative ale dvs. faţă de Poporul Român, deşi acesta v-a votat, în speranţa, că îi veţi oferi un trai mai bun şi o mai mare preţuire pentru opţiunea făcută. Dar, din câte am fost martori toţi, odată ce v-aţi văzut a treia oară votat, întâi ca Primar al Bucureştilor, al Capitalei Ţării, dregătorie mare după ministeriatele avute în primul deceniu de democraţie şi, apoi, ca preşedinte al ţării în două mandate consecutive, în loc să-l mulţumiţi pentru investirea cu atâta încredere ( pe care eu o consider credulitate) de care a dat dovadă, l-aţi detestat, l-aţi urât atât de mult, încât l-ati dus, prin politica neinspirată şi neprofesionistă dirijată de dvs, ca preşedinte-jucător, la cele mai nebănuite gesturi de autodistrugere. Să se arunce de la balconul Parlamentului, să se sinucidă de sărăcie, să protesteze, de unul singur, aninat de stâlpi, pe acoperişuri sau în detaşamente de mii de oameni, de toate categoriile socio-profesionale, de la lucrătorii din întreprinderile de stat şi private, din învăţământ, din sănătate, poştă, mine, siderurgie, agricultură, până la detaşamentele cele mai fidele ale statului, armata şi poliţia.

În consecinţă, aţi declanşat o reacţie naţională quasitotală de nemulţumire şi revoltă pe care o simţim şi o constatăm, fără vreo explicaţie. Acest chinuit popor român pare să aibă parte numai de suferinţe, exprimate în fiecare zi, fiind pe stradă, în tramvai, autobus sau în orice împrejurare, unde ne aflăm într-o mulţime de oameni.

Dispunând de un guvern cu miniştri lipsiţi de profesionalism sau expertiză, de cultură şi de morală elementară, care şi-au propus, întâi, să se căpătuiască, ei şi clientela lor aducătoare de venituri, pentru a-şi creşte averile personale şi a consolida partidul şi coaliţia, Ţara a ajuns în sapă de lemn sau la „lingura de lemn”, cum arătau deunăzi niste protestatari, ajunşi la capătul suferinţei. Aţi transformat România într-o Ţară de Emigranţi, care s-au înrolat în cohorte, de toate profesiile, şi au plecat în lume, cât au văzut cu ochii, rămânând fără medici, asistenţi medicali, ingineri, cadre didactice constructori etc. Pentru că nu aţi dus o politică în spirit naţional, de dezvoltare economică durabilă, de investiţii puternice în sectorul productiv şi nu în cel speculativ, care a proliferat, într-un moment în care erau atât de multe de făcut, de construit, cu bogăţiile de care dispuneam şi, în deosebi, cu forţa de muncă înalt calificată de care eram mândri !

Au rămas satele pustii de tineri şi adulţi, de părinţi, pentru că au plecat cu milioanele, lăsând copiii în grija bunicilor sau a rudelor, copii care ajung să se sinucidă sau „să ţipe că vor să stea cu mamaie, care îi abandonează la Autoritatea de Ocrotire a Copilului pentru că mănâncă prea mult şi ea nu are cu ce să-i mai întreţină”. În această problemă, a exodului emigraţiei din ultimii doi- trei ani, fără egal în istoria neamului nostru, sunteţi cel mai responsabil, d-le Preşedinte ! Că dvs. i-aţi îndemnat să plece, să-şi ia viaţa în propriile mâini pentru că statul nu-i mai poate întreţine, cum au făcut comuniştii. Numai că dvs. aţi încălcat un principiu al Uniunii Europene, acela al realizării unei Uniuni Sociale, Solidare, normă a fiecărui stat membru al ei, cu preşedinţi şi guverne responsabile de viaţa propriilor lor membri. Dar dvs. luaţi din Carta Drepturilor UE numai ce vă convine şi o interpretaţi sau o traduceţi liber, nu în litera şi spiritul ei.

Aţi avut grijă să aruncaţi pe grumazul Poporului Român cel mai greu jug, jugul poverilor fiscale – TVA crescut la 24 la sută, taxe şi impozite sporite –  şi jugul „tăierilor”, fără măsură şi chibzuinţă, al tuturor salariilor, păstrând, în acelaşi timp, neschimbate pe cele ale potentaţilor cu zeci de mii de lei pe lună. Aţi redus îndemnizaţiile, alocaţiile pentru copii, aţi luat laptele de la cei mici şi bucata de pâine de la cei mari, aţi redus sau aţi eliminat ajutoarele de la cei mai neajutoraţi – handicapaţi, oameni cu dizabilităţi, cu paralizie, ţintuiţi în pat fără nicio îngrijire – în schimb, aţi umflat aparatul guvernamental cu personal ales după propria culoare politică sau din Cluj, fieful d-lui Boc, care costă enorm cu casă, masă şi întreţinere în Bucureşti, numai pentru a vă asigura loialitatea lui. Aţi închis ochii la modul cum se oferă locuinţe gratuite din fondul de stat şi guvernamental celor care au case, vile, dar le închiriază pe bani, să-şi mai rotunjească averile, când în ţară sunt familii cu cinci- șase persoane care trăiesc într-o cameră şi un hol, într-o promiscuitate de necrezut. Aţi devenit insensibil la durerile şi suferinţele românilor pentru că v-aţi îndepărtat de el, mergând cu elicopterul, când românii nu mai au condiţii de întors acasă, în timp normal cu maşina, din cauza şoselelor neterminate; împroprietărindu-vă cu două-trei imobile, ca primar şi preşedinte; asigurându-vă fiicele cu vile şi condiţii excelente de viaţă şi de câştig, inclusiv mijlocind ca EBA să fie aleasă membră în Parlamentul European, prin manevre dirijate de PDL, fără să aibă merite deosebite sau să vorbească, cel puţin, corect limba română, ci numai pentru că este „fata lu’ tata”.

Ceea ce menţionează întreaga mass-media, şi este adevărat, este faptul că utilizaţi cu deosebită dexteritate arta diversiunii, a schimbării agendei „problemelor arzătoare la ordinea zilei” ale ţării – cum ar spune Caragiale, într-un context politic absolut asemănător cu cel pe care-l trăim noi astăzi – cu orice altă problemă sau născocire  ce vă trece prin minte peste noapte sau pe care o ticluiţi cu consilierii dvs., altfel „foarte pregătiţi să vă motiveze şi să vă interpreteze corect, ceea ce noi, chipurile, nu am înţeles”.

Acum, ultima găselniţă, uitată de șapte ani de când sunteţi preşedinte, este să vindeţi, neapărat, aurul Munţilor Apuseni, pe nimica toată, firmei canadiene Gold Corporation Rosia Montana (GCRM), pretinzând că ieşim, astfel, din criză, ca şi cum cele câteva zeci de milioane de Euro date de Gabriel, canadianul, ar salva România. Nu mai afirmaţi astfel de lucruri ieftine, d-le preşedinte, că ţara aceasta are o mulţime de specialişti, experţi care vă oferă contra-argumente şi, în primul rând, Academia Română, care şi-a spus răspicat punctul de vedere de mai multe ori, plus europarlamentarii, care au afirmat deciziile Uniunii Europene de a se interzice exploatarea pe bază de cianuri a zăcămintelor de aur. La acestea adăugăm gazele şi alte metale extrem de scumpe şi rare de care dispunem în acest bogat areal românesc.

Interesul profund al dvs. de demarare a acestui proiect extrem de păgubos pentru ţara noastră, a fost un adevărat lobby, nepermis pentru un preşedinte de ţară, în favoarea firmei canadiene, atât din perspectivă economică, având în vedere suma derizorie ce i-ar reveni ţării, cât şi, mai ales, din perspectivă ecologică, creştină, istorică şi culturală. Dacă s-ar realiza, ar duce la deşertificarea, la distrugerea mediului natural, a vestigiilor istorice, care atestă statornicia şi continuitatea noastră pe aceste tărâmuri, a cimitirelor, locuri sfinte, de suflet, în care zac strămoşii locuitorilor, a tezaurului etno-cultural, care ne identifică univoc şi ireversibil în raport cu celelalte popoare ale Europei şi ale lumii. Insistenţa dvs. a dezvăluit existenţa unui interes personal, de partid, dar nu unul nobil, înalt patriotic şi naţional. Vizita făcută cu scopul lămuririi şi convingerii localnicilor de la Roşia Montana, de necesitatea, pentru ţară, a proiectului, văzută de întrega ţară la tv, a demostrat că ei sunt de nezdruncinat în hotărârea de a nu permite distrugerea caselor, a cimitirelor şi a muzeului lor, a bogăţiei ţării, în aurul, argintul şi celelalte metale scumpe şi rare, de care nu se prea vorbeşte, pentru că sunt vânate de mari companii, specializate în electronică şi în metale rare, ce au nevoie de ele. Din atitudinea manifestată aţi demonstrat, încă o dată, d-le preşedinte, că vi se potrivesc cuvintele: „nu v-aţi iubit poporul, majestate, ori, nu l-aţi înţeles şi e tot una !”.  Pentru că, în locul unui dialog inteligent, cu măsură, cu aplecare reală şi sinceră spre problemele şi interesele localnicilor, care coincideau cu cele ale Ţării, v-aţi coborât la a-i admonesta, a-i batjocori, a-i sfida şi a le adresa, nervos şi iritat, cele mai necuviincioase cuvinte de „mitocani”, „bolşevici”, asemănându-i cu cei de la televizor de care, dvs. v-aţi săturat.

Că preşedintelui nu îi este la îndemână limbajul elevat, cultivat, după cum nici cel de protocol, din ocaziile când vorbeşte despre relaţiile cu ţările vecine sau când apreciază unele momente din istoria ţării, ne-am lămurit de mult, cu toţii. Pentru ziariste, pentru cei care îndrăznesc să îl critice are cel mai grobian limbaj, în care îşi exprimă o imensă ură şi un fără egal dispreţ. De ce ? Pentru că are o imagine supraevaluată despre sine, se crede Dumnezeu şi, ca atare, infailibil, aşa cum era pe vas.

Faţă de actualii lideri ai USL, Victor Ponta şi Crin Antonescu, de asemenea, exprimă acelaşi dispreţ, calificându-i ”imaturi” şi incapabili de a oferi ceva serios pentru ţară, ceea ce este fals. Opoziţia s-a pregătit întotdeauna la confruntările cu preşedintele şi cu guvernul. Dar n-a reuşit să-şi prezinte programele de măsuri că, prea – supuşii lui guvernanţi şi oameni de casă au aruncat în derizoriu proiectele opoziţiei, nepreluând nimic din ele, şi şi-au urmat cu tenacitate propriile lor măsuri şi programe inepte, care au dus ţara pe drumul ce duce nicăieri, într-o prăpastie tot mai adâncă.

Ultimul element, pe care îl amintesc, pe lângă multe altele de care, aici, nici măcar nu am amintit, este costul extrem de scump al coaliţiei cu UDMR, care reclamă o imensă sumă de bani pe care îi acordă guvernanţii şi preşedintele pentru a se menţine la putere cu votul ei. Maghiarii nu stau pe gratis în coaliţie, ci din interes etnic şi pe bani, bani mulţi pentru a-şi realiza multele activităţi şi festivităţi cu toti ungurii din Ungaria şi din lume, care vin nu în Ungaria, ci, mai ales, în România, ca la Mecca sau ca la ei acasă. Mai mult, observăm că oficialii din Ungaria vin la Tuşnad, la Târgu Mureş sau oriunde, în zona maghiarilor, fără să mai ceară forme oficiale de intrare, ca la o colonie a lor sau ca la un sat fără câini. Aceasta este realitatea, dacă avem în vedere că maghiarii deţin acum principalele chei ale rezolvării tuturor problemelor ce-i revin incapabilului guvern Băsescu-Boc şi ei speculează din plin această situaţie, la teme ca: schimbarea Constituţiei, reîmpărţirea administrativ-teritorială a ţării, regionalizarea ei, în favoarea creării ţinutului secuiesc, întâi, şi apoi, a ţinutului ceangăiesc, alegerile locale cuplate cu cele parlamentare etc. Costul prim este cel bănesc, cu care statul trebuie să întreţină întreaga pletoră de organizaţii şi personalul adiacent lor, iar următorul cost priveşte naţiunea, destrămarea ei şi a statului unitar şi indivizibil, prin aprobarea Legii Minorităţilor Naţionale cu Consiliul Minorităţilor, care este o formă de cedare a suveranităţii Statului Român şi de eliminare a lui din toate problemele vieţii maghiarilor şi ale minorităţilor naţionale, pe plan socio-economic, educativ, administrativ, cultural.

De unde atâta ură împotriva poporului român din partea d-lui Preşedinte? Din modul insensibil cum a înţeles să răspundă nemulţumirii frecvente a cetăţenilor, revoltaţi din cauza condiţiilor grele în care au ajuns, fără locuri de muncă, înfometaţi, fără perspectivă de a redeveni oameni, cu aspiraţii şi împliniri pentru ei şi copiii lor. Modul de viaţă în anturajele în care trăieşte, lipsa de cultură generală şi istorică, lipsa de empatie cu poporul român, lipsa educaţiei, pe care o arată de fiecare dată, explică ura şi detaşarea de interesul şi destinul celor mulţi, în general, al românilor, în special

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*