Munca la ei, euro la noi!

Țările vest-europene au mari probleme economice, un nou val al crizei bântuie Europa. Franța, Italia, Portugalia, Spania sunt câteva dintre statele care nu mai pot controla propriile economii, pentru a nu mai aminti de Grecia dar și de țara noastră… Guvernele socialiste din aceste state sunt unele falimentare. Ce poate face Germania, cum poate ține piept de una singura noului val de criză și cum poate duce în spate în astfel de condiții restul Uniunii Europene?
Guvernul de la București, condus de păpușa Boc, manipulat de președintele-jucător Traian Băsescu, e unul incompetent și rău-voitor. Nu știu cât de mult mai contează România în ecuația europeană din moment ce, de curând, membrii importanți U.E. și-au dat mâna în a salva Grecia de la faliment! Bănci mari din Europa sunt pe buza prăpastiei… La noi, băncile încă prosperă hrănindu-se din creditele ,,cu buletinul” acumulate începând cu anul 2000 și din banii împrumutați de la F.M.I. și B.M.

Românul încă doarme liniștit, negândindu-se la datoria publică supraîncărcată și nici la datoria externă în care ne-am înglodat până peste puterile noastre. Nici ratingul de țară scăzut și nici fluctuațiile alarmante de la bursă nu sperie cetățeanul mioritic. Emil Boc vinde gogoși după gogoși, care de care mai amare și nu prea bine dospite, președintele Băsescu tot avertizează țipând din toți rărunchii… Castanele fierbinți sunt scoase, de fiecare dată, din focul crizei cu mâinile Guvernatorului Mugur Isărescu.
Nemții își trag jarul pe turta lor, gândindu-se serios la o părăsire a zonei euro, dorind din ce în ce mai mult renunțarea la moneda unică europeană. Guvernele socialiste pompează bani cu nemiluita în ajutoare sociale, aruncând banii prin fereastra ajutoarelor de stat în societăți falimentare și în încurajarea nemuncii, totul de dragul succesului electoral de moment.

Totul se clatină, totul se duce de râpă, totul e într-o continuă instabilitate pe creasta instabila a nisipurilor mișcătoare ce definesc economiile multor state din vestul și sud-estul bătrânului continent. Regula de aur va fi una singură: fiecare scapă cum poate, cum își așsterne plapuma măsurilor anticriză! Una dintre posibilitățile de salvare ar trebui să fie renunțarea la diferențele fiscale din interiorul U.E. prin alinierea standard a codurilor fiscale, prin nivelarea acestui parametru important pe tot teritoriul Uniunii Europene într-un cod fiscal unic.
Mulți dintre români primesc bani din munca puținilor cetățeni care muncesc din răsputeri, fără a munci, fără a căuta măcar un loc de muncă prin care să sporescă produsul intern brut, astfel să-și câstige pâinea cea de toate zilele. La noi, toate sunt făcute pe genunchi, toate sunt în detrimentul amărâtului de buticar sau a patronului cu sute și chiar mii de angajati. Taxe și impozite până la sufocare, controale peste controale ce iau până și pielea de pe el, salariați concediați, șomeri oficiali puțini, oameni neînregistrați fără locuri de muncă pe toate drumurile. Și colac peste pupăză, salarii decimate, impozitare peste poate, prețuri ce cresc într-un an cât la alții în zece. Putere de cumpărare scăzuta, producție minimă sau pe stoc, sărăcie și infracționalitate cât cuprinde. Nu mai pun la socoteală marile tunuri date de unii, escrocherii și furăciuni ca în codrul verde.
Mă gândesc că România ar avea nevoie de un Consiliu economico-financiar de componentă germană, guvernul ramânând doar un simplu și fidel executant. Dar mă și întreb: poporul german mai este interesat de salvarea unui stat de tip fanariot sau numai de salvarea propriei pieli din calea furtunoasei crize? Noi, dacă am fi în locul lor, am proceda exact ca pe meleagurile lui Dracula: fiecare cât poate de mult pentru el, să moară capra vecinului, mașini scumpe și bani de la stat fără număr!
Pe noi nu ne interesează că francezii, nemții, spaniolii, italienii muncesc din greu pentru ca noi să dansăm din buric, să bem bere și să mâncăm mici în toate cele 365 de zile libere oficiale din an. Ne-am obisșnuit repede cu euro, vorbim numai în euro, mâncam euro pe pâine și fie ce-o fi cu aia de-afară, ai noștrii sau ai lor, care se spetesc muncind ca proștii.

În final, mai spun doar atât: toți vrem drepturi, îndatoririle le lăsăm altora ca, deh!, suntem români, și dupa cum spun astrele, pe aceste meleaguri românul este buricul pământului!

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*