Acest poet(aș) sau neo-, sau paleo-, ori neopaleosecurist, HORIA MUNTENUȘ (!), a încercat să ne învingă vigilența, profitând de evenimentul de la Măgoaja din Maramurș, „Drumul lui Pintea” din 14 august a.c., unde ne-am prezentat ca parteneri media și noi, redactorii șefi de la Națiunea, și unde ni s-a prezentat domnul cu pricina, cu pricinile… Evlavios, a insistat să îi publicăm două amatorisme, una în versuri, cealaltă în proză, despre Eminescu, știindu-se că epigonii riscă să se autospulbere încercând să scrie despre genii, lipsiți fiind de scânteie, de har și mai ales de o solidă cultură. Nici nu au apărut bine cele două materiale în cotidian și, ca urmare a faptului că o cititoare a calificat scriiturile „maestrului” drept „mâzgâlituri”, a început un adevărat asalt neelegant de mesaje ultimative, nedemn de un pretins scriitor, obrăznicindu-se împotriva ziarului fiindcă nu „mediatizează”, adică nu cenzurează comentariile negative. (Bănuim că acel comentariu care s-a prefăcut a-l inflama îi aparțină de fapt, postându-l sub un oarecare pseudonim de duzină, spre a ne provoca).
A fost motivul pentru care, împreună cu redactorul șef, Cezar A. Mihalache, am lăsat multele noastre treburi cu adevărat serioase și am început să ne informăm despre acest personaj ilustru nu ca scriitor, ci ca procesoman și turnător, fiindcă acționează după știutele obiceiuri mizerabile ale secăturilor securiste. Descoperind că de fapt se ocupă cu înscenarea și montarea unor scandaluri prin care urmărește să fie calomniat și defăimat, ceea ce indubitabil merită, de fapt stoarce bani în instanță și din asta trăiește.
Am purces imediat la ștergerea celor două „mâzgâlituri” din publicația noastră pe care nu ne permitem să o expunem și să o lăsăm murdărită astfel de scriitori la normă, agresivi și subversivi cu breasla scriitoricească și cea jurnalistică în care s-au strecurat prin galerii subterane numai de către ei știute. Personajul pricinos s-a specializat în planificarea și regizarea scandalurilor pentru a cere în instanțe despăgubiri uriașe pentru știrbirea imaginii sale de poet geni(t)al de nivel gimnazial, sume invers proporționale (non)valorii literare. Face parte, probabil, din fauna submediocră a foștilor amatori de nivel local de la „Cântarea României” care, după ce au pupincurizat(!) pe ici, pe colo, și mai ales în punctele esențiale și anale ale onor fundurilor nomenclaturiste, și-au procurat o carieră, și-au confecționat o imagine din cioburi, și-au acordat premii anume de dânșii inventate (!), adeverințe imposibil de verificat de neturnători, de regizori, de literatori lipitori.
Lasă un răspuns