În cele ce urmează, vom lucra cu „materialul clientului”, adică, vom reda amplul program de dezvoltare pus la cale de eminenţele cenuşii maghiaro-ungare, persoane influente care, fie că sunt competente sau nu, manevrează în interesul lor, politica de expansiune etnică, educaţională, culturală, religioasă, economică, socială şi mediatică, în Moldova, pentru că statul român a dat frâu liber acestora să deţină puterea, să controleze acest teritoriu şi să decidă asupra destinelor românilor, chiar impotriva dorinţei şi voinţei majorităţii lor.
În vederea dăinuirii limbii şi culturii maghiarilor-ceangăi a fost elaborat Planul de dezvoltare a comunităţii de maghiari-ceangăi din Moldova, intitulat De minimis conception, de către reprezentanţii organizaţiilor civile din Moldova, specialişti şi susţinători ai problematicii ceangăieşti, politicieni, respectiv ziarişti, întruniţi în cadrul Conferinţei organizate la iniţiativa Asociaţiei Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM), în perioada 08-10.04.2011, la Fundu Răcăciuni şi Pustiana, în jud. Bacău. Noul document reprezintă forma „revizuită şi dezvoltată a planului de acţiune ceangăiesc, adoptat în urmă cu zece ani, adaptat la cerinţele actuale”. Ideea centrală este realizarea unui viitor ceangăiesc prin extinderea maghiarimii în Bacău, care s-ar transforma în centrul de rezistenţă al sistemului învăţământului în limba maghiară din Bazinul Carpatic, dacă în următorii 10 ani va putea fi fondată şcoala cu predare în limba maghiară. Deci, cel mai important şi bogat capitol se referă la învăţământ.
„Învăţământul –condiţie importantă, dar nu suficientă pentru păstrarea limbii şi culturii”.Pentru spiţa ungară, principalul instrument de maghiarizare este cel recunoscut din istorie, impunerea obligatorie a învăţării limbii lor materne. De aceea, actualul Plan propune extinderea în mai multe sate ceangăieşti din Moldova a predării ca limbă maternă a limbii maghiare în şcolile cu predare în limba română; în locurile unde deja există, pe cât este posibil, aceasta să fie extinsă astfel încât să fie cuprinşi toţi copiii, de la grădiniţă până la clasa „cea mai superioară” (sic!) din localitate (săptămânal 3-4 ore de limbă maghiară, săptămânal 1 oră de istoria minorităţilor). Dat fiind că până acum predarea limbii maghiare se desfăşoară în 25 localităţi ceangăieşti (în 14 în cadrul programei şcolare, iar în 11, deocamdată, doar în cadrul unor activităţi extraşcolare), este nevoie urgentă să se extindă la alte zeci de localităţi şi sate, prin înfiinţarea de grădiniţe particulare (potrivit noii Legi a educaţiei naţionale, Legea nr.1/201,1 care le-a picat acum ca o mănuşă!)( MCB ), de grădiniţe bilingve (în special în mediul urban), înfiinţarea Caselor pentru Copii/a Caselor 
Maghiare în cât mai multe localităţi, pentru că acestea nu servesc doar educaţiei, ci cea mai importantă funcţie a lor este construirea, formarea comunităţii, dincolo de activităţile de învăţământ, asigurând şi activităţi culturale, religioase, pentru păstrarea tradiţiilor; telecentre, centre informaţionale); instituţii pentru asigurarea educaţiei permanente, şcoli populare, de formare profesională, reprofilare profesională; biblioteci şcolare maghiare, activităţi extra-şcolare, tabere de vară, concursuri; spaţii locative pentru profesori etc.
Încheiem aici descrierea multitudinii de acţiuni şi activităţi ce sunt prevăzute la capitolul „învăţământ”, el fiind coloana vertebrală pe care s-a construit întreg acest megaplan, vizând, în primul rând, eliminarea limbii române din ambientul social al educaţiei elevilor ceangăi, limba statului în care trăiesc, stat la care apelează todeauna pentru susţinere financiară. Aici se observă cel mai puternic antiromânismul şi şovinismul sălbatic al ungurilor, primitivismul gândirii lor, care refuză posibilitatea îmbogăţirii umane şi cultural-spirituale prin contactul dintre culturi. Mai mult, ni se confirmă aversiunea, ura faţă de români şi limba noastră pe care o manifestau în anii ’90 pe străzi, strigând că „s-au săturat să mai audă limba română!”. Iar mai târziu, în cercetările noastre de teren, întrebând cadrele didactice dacă pregătesc, cumva, propriii copii acasă pentru învăţarea limbii române la şcoală mai uşor, spunându-le câteva cuvinte, afirmau fără nicio jenă că „Doar nu sunt nebune să-i înveţe limba română!”
De aici, rezultă limpede primul pas prin care impun, în relaţiile cu românii, principiul presiunii, al separării, izolării sociale, instituţionale şi culturale pentru a nu „ se contamina” de români, principiu „îmbinat” subtil şi tenace cu cel al deznaţionalizării şi asimilării lor.
Cultura „În Moldova se derulează concomitent schimbarea lingvistică şi a stilului de viaţă”Formulare simplistă, de analfabeţi în ale culturii, care demonstrează incompetenţa şi diletantismul autorilor lui, care se cred mari creatori de „concepte”, de proiecte de dezvoltare, având pretenţia de ştiutori în toate domeniile vieţii sociale.
Capitolul debutează cu afirmaţia că „Dominaţia din ce în ce mai puternică a limbii majorităţii atrage după sine pieirea dialectului maghiar specific maghiarimii ceangăieşti, iar schimbarea modului de viaţă atrage după sine dispariţia obiceiurilor şi culturii modului de viaţă de pe pământul ceangăiesc”. Dacă se observă bine, ungurii folosesc termenii cei mai tari, catastrofali, care exprimă spaima că traiul într-un climat în care se vorbeşte limba română conduce la pieirea dialectului maghiar al ceangăilor, afirmaţie falsă, ca şi cea privind schimbarea modului de viaţă, care atrage după sine dispariţia obiceiurilor şi „a culturii modului de viaţă” (formulare fără noimă), de pe „pământul ceangăiesc”. Care „pământ ceangăiesc”, când ceangăii trăiesc în Moldova românească istorică, domnilor, în care limba română şi obiceiurile românilor sunt păstrate cu sfinţenie? Sau construind o altă enclavă, în Moldova, aduceţi şi „pământul maghiaro-ceangăiesc” acolo? În probleme de cultură, îşi propun integrarea tradiţiilor şi limbii proprii în modul de viaţă modern şi păstrarea acestora în noile condiţii, în calitate de parteneri egali, beneficiind de avantajele modernizării. Ce tradiţii specifice au ceangăii nu rezultă, dar activităţile şi acţiunile pe care le enumeră sunt general-valabile pentru orice comunitate, iar cele numite „specific” ceangăieşti sunt, de fapt, româneşti.
Obiectivele sunt foarte multe şi privesc: conştientizarea elementelor culturii tradiţionale (care anume, nu se menţionează), prezentarea acestora şi integrarea lor în viaţa publică din secolul XXI; cultivarea talentelor, popularizarea şi sprijinirea artelor contemporane, trupe de teatru, spectacole cu păpuşi, dans popular, serate muzicale; înfiinţarea în cât mai multe localităţi a Caselor Maghiare, a Centrului cultural în Bacău (sală de expoziţii, bibliotecă, sală de spectacole, centru educaţional, birou de consultanţă economică şi birou Tourinform, birou organizaţional cultural; sprijinirea şi relansarea meşteşugurilor tradiţionale; sprijinirea artei populare ceangăieşti autentice, relansarea acesteia, organizarea zilelor satului, cuprinderea păstrării tradiţiilor în manifestările de acest gen deja existente; integrarea păstrării tradiţiilor ceangăieşti în sărbătorile, manifestările locale, etc.. Desigur, această multitudine de activităţi presupune personal calificat şi, mai ales, spaţii despre care nu se vorbeşte cum şi din ce resurse se construiesc. Oricum, ceea ce se profilează, este că ceangăii-maghiari din Moldova, după proiecţiie de aici, vor trăi în cea mai buna dintre lumi! Cum se impacă acest plan cu afirmaţiile oficialilor lor că judeţele Covasna şi Harghita sunt cele mai sărace din ţară, este lesne de observat!
Religia
Secularizarea a influenţat ţinutul ceangăiesc doar în mică măsură, se afirmă în Planul de dezvoltare. Biserica joacă un rol important în viaţa socială, în educaţia copiilor. În comunităţile maghiare ceangăieşti numărul celor care aleg o carieră bisericească depăşeşte cu mult media europeană, se susţine în Plan. Dar are loc o gestionare greşită a acestei valori, în ultimele decenii, din cauza conducerii bisericii romano-catolice din Moldova care doreşte să transforme această biserică într-o confesiune omogenă românească, similară cu ortodoxia, împiedicând exercitarea credinţei în limba maghiară, prin exercitarea de presiuni şi prin alte mijloace asupra celor care utilizează limba maghiară în viaţa cotidiană.
În fapt, Biserica Romano-Catolică, prin reprezentanţii ei de la Episcopia din Iaşi, are o poziţie diferită faţă de cea expusă mai sus, pentru că ea susţine că ceangăii sunt români, de
limbă română şi religie ortodoxă, neadmiţând încorporarea lor în etnia maghiară şi considerând acest fapt o deznaţionalizare şi asimilare a românilor.
Ori, scopurile ungurilor şi maghiarilor sunt orientate spre atragerea tinerilor la religia catolică prin: celebrarea slujbelor în concordanţă cu posibilităţile, ocaziile şi cerinţele locale, dialog mai intens cu Episcopia şi preoţii din Iaşi, includerea în activităţi a unor organizaţii ecleziastice din Bazinul Carpatic (surori şcolare), pregătirea ceangăilor din Moldova pentru primirea slujbei în limba maghiară etc.
Tineret
În ceea ce priveşte tineretul, în Plan, se exprimă îngrijorarea că acesta se destramă, ceea ce impune măsuri consistente. Ne aflăm în punctul minim (de fapt, maxim, MCB) al procesului de pierdere a valorilor. Se pare că ordinea socială tradiţională se destramă. Aflaţi în această situaţie defavorabilă, liderii unguri şi maghiari propun obiective foarte atrăgătoare, precum: crearea de programe comunitare, înfiinţarea şi sprijinirea unei organizaţii de tineret de sine stătătoare, asigurarea perfecţionării (de specialitate, lingvistice), asigurarea funcţionării cluburilor de tineret, organizarea de activităţi sportive, implicarea lor în programe economice, politice, educaţionale, de voluntariat. Proiecte, proiecte, cele mai multe…fantastice.
Economie
La acest capitol al Planului, trebuie să recunoaştem că autorii pun în dezbatere probleme reale şi de fond ale oricărei comunităţi umane. Numai că, aici, accentul se pune pe un grup etnic mic, nesemnificativ în structura demografică a României, ce este tratat ca şi cum ar fi un grup numeros, un fel de stat în stat, ceea ce şi intenţionează să facă UDMR şi Ungaria pe teritoriul românesc. Ei se comportă aici ca într-un “land” pur unguresc, uitând sau sfidând conştient că sunt în România, stat naţional, unitar şi indivizibil, ai cărui cetăţeni nu vor accepta niciodată sfârtecarea sau ciuruirea lui în tot felul de ţinuturi ungureşti. Iată cum sună programul lor economic, a cărui bază logistică şi economică de dezvoltare se află, prin excelenţă, în Ungaria şi în nici o legătură cu România, în care trăiesc ceangăii, provocând, astfel, o inacceptabilă ruptură în sistemul social şi economic naţional românesc. Condiţia importantă pentru păstrărea identităţii şi limbii, în mentalul lor, este enclavizarea, prin crearea unor investiţii aflate în proprietate maghiară, ceangăiescă şi din Bazinul Carpatic, în cadrul cărora comunicarea să fie, în primul rând, în limba maghiară, prin colaborarea cu specialişti potriviţi şi cu instituţiile guvernului ungar, atragerea investitorilor din Ungaria, crearea de posibilităţi de accesare a diferite fonduri, fiind regiunea cea mai săracă a UE, pregătirea, sprijinirea şi formarea investitorilor ceangăi din Moldova etc.
Atrag atenţia că raportarea la România se face numai unde nu pot să se conexeze direct cu Ardealul sau cu pieţele internaţionale, anume: îmbunătăţirea legăturilor de transport în comun între localităţile din judeţul Bacău şi Ardeal, cursă aeriană Bacău-Bucureşti, sprijinirea agricultorilor ceangăi din Moldova (formare etc.), pentru ca produsele lor să ajungă pe pieţele din Ardeal şi internaţionale, după modelul “produs secuiesc”, crearea mărcii “produs ceangăiesc”, promovarea meseriilor tradiţionale şi a lobby-lui economic. Alte obiective care devin imperative sunt: reprezentarea maghiarimii ceangăieşti în viaţa publică, în autoguvernarile locale, obţinerea cetăţeniei ungare, pregătirea pentru recensământ şi alegeri, prin instruirea recenzorilor şi creşterea ponderii candidaţilor şi membrilor din partidele politice maghiare în comisiile de numărare a voturilor.
Organizaţiile civice în colaborare cu formaţiile politice maghiare vor avea ca ţinte politica externă, politica naţională, de internaţionalizare a cauzei ceangăieşti, de creare de relaţii cu minorităţile care luptă pentru cauze similare şi acţiuni comune. Vor comunica sistematic la Vatican, la Bucureşti cu Parlamentul, administraţia de stat, Guvernul, Ambasada Ungariei la Bucureşti, cu autoguvernările din Ardeal, cu Ungaria, cu UE. 
Conştienţi că opinia publică românească nu acceptă proiectul ţinutului ceangăiesc, autorii maghiari şi unguri, corespunzător Planului de dezvoltare vor recurge la toate mijloacele de informare şi de răspândire a informaţiei: informare la nivel mondial (despre ceangăi), prin portaluri pe Internet, prezentarea continuă a temei în mass-media română, prelegeri, campanii de comunicare în Ardeal, în Moldova, filme documentare predate gratuit postului TV românesc, înfiinţarea unui post de radio cu emitere terestră (FM), utilizarea postului de radio de pe internet, informări despre programele culturale etc. În concluzie, nu a rămas nicio sursă de informare sau transmitere pe care să n-o introducă în obiectivele de utilizat, un întreg sistem mediatic, electronic şi informaţional, de intoxicare a poporului roman şi a întregii lumi, în legătura cu necesitatea creării şi dezvoltării ţinutului ceangăiesc autonom, după cel secuiesc autonom, programat deja, ambele pe străbunul pământ românesc.
Alte domenii prevăzute să se dezvolte la cote înalte sunt sănătatea, problemele sociale, protecţia mediului şi cercetarea ştiinţifică. Citind noianul de obiective, propuneri şi direcţii de dezvoltare a ţinutului ceangăiesc din Moldova, ajungi la o singură concluzie, că autorii lui frizează paranoia, considerându-se singuri pe o insulă pe care programează să trăiască autonom, autoguvernându-se, ceangăii maghiari, pentru care îşi propun să realizeze un mod de viaţă model, bazat pe toate realizările materiale, spirituale şi culturale ale omenirii de până acum. În realitate, întreg Megaplanul autorilor lui, este expresia unei propagande deşănţate, de creare a unor aspiraţii iluzorii, irealizabile, ca şi ţinutul ceangăiesc fantomă, pe care majoritatea covârşitoarea românilor nu-l vor accepta, niciodată, aşa cum nu acceptă nici realizarea ţinutului secuiesc.
Lasă un răspuns