Nu mai are nici o limită… Doar un comportament deviant care relevă, fie grave deficienţe în felul în care se raportează la nevoile şi temerile ţării, socotind-o şi spoliind-o ca pe propria-i feudă, fie apropierea unui soroc ce se rezumă la plata anumitor datorii politice şi electorale. Fapt ce îl face să nu mai ţină cont de absolut nimic, nici de norma legică, nici de cea morală, nici de cutuma minimului bun-simţ, depăşind limitele de afişare în executarea intereselor imediate. Ale lui, ale acelora care l-au sprijinit cândva şi care îl ard mai rău decât pauperizarea şi umilirea celor care l-au votat cândva.
În fapt, Traian Băsescu a încetat de multă vreme să se mai comporte ca un preşedinte-jucător. Acea marotă a liderului ieşit din tipare şi care i-a vrăjit pe mulţi prin specularea speranţelor fiecăruia în mai bine. El este acum doar un model (la scară mai mare, ce-i drept!) al tiparului de succes politic şi economic cunoscut şi promovat sub argoul (tot politic!) de „băieţi deştepţi”.
El este cel ce iese acum public, dar nu pentru a acuza potlogăriile pentru care s-au pus în mişcare odinioară (pe banii noştri, pentru propriul lui succes de casă) adevărate desanturi de luptă împotriva corupţiei, ci pentru a tranzaţiona fără pic de ruşine în obrazu-i tot mai gros afacerile cu bogăţiile ţării ca pe propria-i arvună, răsfirând printre degete prezentul dar mai ales viitorul ţării. Ca soartă deja tranşată. Şi nu o face nici măcar cu sobrietatea despotului napolenian. Pentru că el are acel comportament de şmecher de mahala (e drept, nu a vândut seminţe la cornet în faţă la „Patria”, dar nici prea departe nu pare a fi fost printre plasele de pe chei!), la care se adaugă, departe de dexterizatea jocul de glezne, o agitaţie arogantă şi timorantă specifică „băieţilor deştepţi”. În cazul lui, băiatului deştept de port… Iar pentru a-şi atinge scopurile meschine se comportă aidoma acestora. Minte şi manipulează, fiind cu atât mai periculos cu cât funcţia îi permite un control mai abil al lucrurilor.
El este „băiatul deştept” de dincolo de tipologia deja clasică a acelora de prin sectoarele energetice ori de prin partide. De dincolo de erorile şi gafele acestora. Pentru că a avut timp să-i studieze, să le afle coportamentul şi clişeul erorii, şi când aceştia i se supuneau politic, dar şi în momentele în care, deranjând interese ori pur şi simplu simple frustări, plăteau, fiind daţi, nu pe mâna justiţiei, ci a presei. Pentru a asigura „recuperarea” celor ce se îndreptau. Traian Băsescu le ştie acestora şi atuu-rile şi hibele de comportament specifice „băieţilor deştepţi”. Şi le aplică…
Prin vizita sa, nu de preşedinte, ci de şantierist, de la Roşia Montana, el a transmis ţării exact mesajul pe care îl dorea. Aplicarea scenariului „bechtel”, ca viitoare sursă de finanţare de clan (pe linie politică şi economică) şi pe plaiurile miortice. În fond, doar nu era să se lase mai prejos?! Dacă americanii au „bechtel”-ul lor, care pute a asfalt topit, de ce să nu aibă şi el unul poleit cu aur? Că doar unul e Traian Băsescu… Şi merită tot ceea ce îşi doreşte. Chiar de vom ajunge ca în vreme ce vom cerşi iar din poart-n poartă împrumuturi, munţii noştri nici aur să nu mai poarte…
Desigur, peste ocean, de unde a venit „modelul”, nicicând preşedinţii care au tras foloasele din feluritele afaceri „Bechtel”, ca parte de finanţare a campaniilor lor, nu au făcut şi gestul de a se afişa public ca parte a anumitor interese.
Traian Băsescu are însă comportamentul fanariotului de mahala. A aceluia scăpătat pe printre ochiurile năvoadelor de chei şi parvenit în funcţia supremă graţie, înainte de toate, erorii justificabile şi previzibile a alegătorului, şi abia apoi ca urmare a imprudenţei votantului de a se lăsa şi mituit şi furat la urne.
Oricum, Traian Băsescu minte ca un adevărat… pescar de mare. Nu, nu îşi periclitează prestanţa prezidenţială din simplul motiv că oricum nu o mai are. Forţează însă lucrurile, dând impresia poporului pauperizat că la Roşia Montana se află minunea ieşirii României din mâlul în care a ajuns. Mâlul portocaliu devărsat acum în nisipurile unui El Dorado auriu-verzui.
Minte şi manipulează, sugerând că aurul va intra direct în rezervele Băncii Naţionale, iar de acolo se va prăvăli ca bunăstare în buzunarele pensionarilor, şomerilor şi bugetarilor. Nu spune însă că BNR cumpără aurul de pe piaţă, iar cel de la Roşia Montana va ajunge, dincolo de procentul infim al revedenţei, în visteria ţării doar dacă va fi cumpărat de pe bursele spceifice. Evident, printr-o firmă apropiată casei şi castei politice portocalii cu nuanţe de verdeaţă de piaţă.
La Roşia Montana, Traian Băsescu s-a prezentat aşa cum este el în realitate. Primitiv şi pus pe harţă. Un păersonaj arogant, dar şi disperat. Care explica plin de autosuficienţa cunoaşterii treburilor din această lume felul în care trebuie înţeleasă democratia şi rostul statului. Am vazut un cetăţean lipsit de demnitatea argumentelor reale în faţa simplilor oameni ai locurilor. Un personaj lipsit de stralucire, dar care, chiar şi din poziţia de vătaf peste biroul în care adunase câţiva opozanţi ai proiectului, încerca să-şi impună propriul punct de vedere. Al lui, nu al ţării. Un personaj căruia doar biroul cel mare îi mai dădea o dimensiune. Şi care prins în propria-i capcană a aruncat o nadă încercând să împingă, din laşitate, responsabilitatea în braţele altora. Acolo, Traian Băsescu a încercat o fentă pe post de joc de glezne, aruncând ghemul fierbine al aurului netors în braţele Băncii Naţionale, subliniind că trebuie scos aurul cu orice preţ pentru că acesta a fost vândut din rezervele BNR pentru a se plăti pensiile şi salariile. Adicătelea, şi împrumutaţi pe robie şi cu aurul dat drept dijmă. Pesemne ca arvună la împrumurile primite.
Desigur, Banca Naţioală a infirmat, defectându-l pe „Traian cel mincinos” („şi nu mare”, după cum a zis geniul ochilor şasii) pentru propriul confort. Căci, în realitate, nici explicaţiile BNR nu sunt credibile chiar pe nemestecate. Mai ales că a girat la rându-i măsurile financiare ale unor guvernanţi care şi-au bătut joc de intreg popor, ştirbindu-l în drepturi pentru a-i spulbera demnitatea.
Lasă un răspuns