Seara, când sunt obosit şi nu mai am chef să scriu, mă uit la talk-show-rile de la televizor. Să fiu cinstit, asta făceam până în momentul în care am descoperit două posturi, dintre care unul este TVR, care promovează emisiuni gen monolog. Adică, invitatul vine, probabil cu întrebările pregătite din timp, să dialogheze cu moderatorul din platou. Jurnalistul abia reuşeşte să-şi facă prezenţa pentru că invitatul turuie întruna. Chestia asta mă amuză teribil şi mă destinde înainte de culcare.
Îmi plac apariţiile nocturne ale lui Traian Băsescu şi Elena Udrea, la cele două posturi de televiziune, dar cel mai mult mă încântă Emil Boc. De multe ori am avut senzaţia că, înainte de a pleca la emisiune, premierul nostru drag trece pe la Cotroceni unde Traian Băsescu bagă cocs în el, aşa cum se spune în popor. Când ajunge în platou şi începe să vorbească, pare o jucărie de tablă, trasă cu cheia de preşedinte. Cum nu te poţi aştepta la mare lucru de la o biată jucărie, nici de la Boc nu poţi avea aşteptări mari. În cel mai bun caz, te distrezi ca la un scheci cu Ţociu şi Palade.
Spre exemplu, m-am amuzat copios când, de curând, a afirmat în faţa naţiunii, că în România numai cine nu vrea nu găseşte de lucru. Dacă nu l-am cunoaşte pe domnul Emil Boc, am crede că ne-am tâmpit cu toţii, excepţie făcând el, preşedintele şi portocalii care guvernează. Păi, cum mama dracului poate un ditamai prim-ministru să spună astfel de enormităţi când, în Caraş-Severin, de un an şi mai bine, oferta pe piaţa forţei de muncă este ca şi inexistentă. Spre exemplu, săptămâna aceasta la AJOFM erau înregistrate doar nouă locuri de muncă disponibile pentru tot judeţul. Săptămâna trecută au fost cu două mai mult, iar acum o lună, doar cinci. Să nu te amuzi? Sau, de ce ar pleca milioanele de români să lucreze în străinătate? Pentru că sunt mofturoşi sau că vor să stea departe de familii?
Domnul Emil Boc e glumeţ, chiar inconştient, şi când afirmă că nu face parte din categoria românilor nefericiţi, cât timp salariul lui e de peste 5.000 de lei. Adică, cam cât al unui faianţar, dulgher sau fierar-betonist care trudesc pe şantierele Spaniei şi Italiei. Acuma, după ce vedem că suta de euro nu mai este ce a fost odată, şi o mie şi ceva de euro pe care îi câştigă Boc nu mai reprezintă mare lucru. La pretenţiile funcţiei, banii ăştia nu i-ar ajunge să trăiască decent, pentru că are şi dumnealui doi copii de crescut, o casă-două de întreţinut şi câte şi mai câte. Dar, poate că are dreptate, mai mănâncă seara o felie de pită cu untură şi boia, sau bea doar un iaurt, are o nevastă economă care îşi planifică fiecare leuţ, căci niciodată nu s-a scris că familia sa ar vea restanţe la bănci, aşa cum se întâmplă cu aproape 400 de mii de români.
De la glumiţele premierului turuite pe cele două canale TV, mi se trage somnul odihnitor pe care îl am de la o vreme.
Lasă un răspuns