– interviu cu Richard Stein, un cercetător român de excepție la University Princenton –
– Înclin să cred că sunt și mulți cercetători folosiți cu abilitate, poate fără să își dea seama, pentru a servi interesele unor corporații. O spun fără să fiu adeptul teoriilor conspirațiilor, dar lucrurile sunt tot mai evidente. Vă mulțumesc pentru faptul că nu tehnicizați interviul, cu termini de specialitate. Dacă mi-ați furniza și unele fotografii și filme documentare despre aceste studii, pe viitor, ar fi minunat.
– Desigur, vă voi furniza pe parcurs și imagini sugestive. Doresc să mai adaug un concept important: nu toate articolele și studiile de cercetare care analizează un produs sunt la fel de corect executate, și, din păcate, de multe ori rezultatele depind de sursa de finanțare, mai ales pentru produsele care aduc un profit considerabil. De exemplu, o analiză recentă a articolelor despre fumatul pasiv a arătat că peste 70% dintre studiile care “nu au observat” efecte nocive, erau scrise de autori afiliați industriei sau finanțați discret de către corporațiile împricinate. Un alt studiu recent, care a analizat efectele unei substanțe mai aparte, bisfenol-A, un analog de estrogen folosit în rețeta de fabricare a flacoanelor de plastic, a arătat că 90% dintre studiile independente, academice, au demonstrat diferite efecte adverse asupra sănătații la doze mici, de doar 50 miligrame/kg corp/zi, dar nici un studiu efectuat sau finanțat de industrie nu a găsit efecte la aceleași doze. O altă analiză, care a vizat efectele biologice ale radiațiilor de radio frecvență, a arătat că aproape 70% dintre studiile independente au evidențiat diferite efecte, în comparație cu doar circa 25% din studiile finanțate de industrie, și autorul, de asemenea, a demonstrat statistic faptul că această discrepanță nu putea să apară doar întamplator.
– Pot să consider, fără teamă că aș exagera sau specula, faptul că aceste discrepanțe și rezultatele care se dau publicității depind de cine anume a comandat și plătit studiul? Este ca în sondajelor electorale ale căror rezultate depind de partidul care le comandă?
– Este o comparație inspirată. Aceste discrepanțe vorbesc de la sine și, mai mult ca sigur, nu sunt întâmplătoare. Dar vreau să fiu înțeles corect: pentru falsificarea rezultatelor studiilor sunt vinovați mulți cercetatori din industrie, în nici un caz nu m-am referit la cercetătorii universitari care, în marea lor majoritate sunt ireproșabili, sunt corecți, dovedesc deontologie și nu se lasă pradă uriașelor interese de ordin financiar, cu unele mici excepții, desigur…
– Sunt afirmații curajoase, vă pot provoca neplăceri, sunt coloși financiari influenți …
– Sunt conștient, dar mă încântă posibilitatea să vorbesc despre aceste probleme de sănătate publică, să transmit aceste informații, prin ziarul dumneavoastă, românilor, confraților cercetători și medici, știu că sunt manipulați, intoxicați mediatic, distrași de la adevăratele probleme și că se hrănesc cu ceea ce le furnizează multinaționalele și fel și fel de procesatori care nici măcar legea elementară a etichetării nu se deranjează să o respecte. Ca o paranteză, vroiam să vă întreb dacă aș putea corecta sau clarifica unele noțiuni înainte de publicarea fiecărui episod al interviului?
– Cu toată amabilitatea, nu! Un nu hotărât, fiindcă nu este cazul. Sunt adeptul firescului, ineditului, spontaneității. Dacă vă spun că pe parcursul acestor minute m-am simțit din nou student la biologie, la un curs foarte interesant, prezentat de către un conferențiar cu har, mă veți înțelege mai bine…
– Aș dori mult să aduc noi contribuții în viitor, legate de unele ”lecții” pe care nu le-am învațat, dar pe care ar fi trebuit să le învațăm în urma celor petrecute în industria tutunului și a azbestului. S-ar putea să nu știți nici măcar dumneavoastră și mulți specialiști: tutunul conține doi izotopi radioactivi: 210-plumb si 210-poloniu, care provin din frunzele folosite în prepararea țigărilor. Industria știe de acest aspect încă din anii 1960, companiile au avut mai multe întruniri mai ales secrete pentru a se stabili dacă se poate reduce sau elimina această periculoasă radioactivitate. Dar concluzia a fost că este mai bine să se ascundă adevărul științific. Dețin documentul care demonstrează acest lucru terifiant. Deci, în legatură cu tutunul, sunt trei aspecte majore: capacitatea nicotinei de a crea obișnuință, capacitatea fumului de a cauza cancere și însăși radioactivitatea. Strategiile industriei au fost diferite în privința acestor probleme. Pentru primele două s-a decis utilizarea tehnicii de manipulare prin care se neagă efectele sau se dă vina pe alte cauze. Pentru al treilea aspect – radioactivitatea – s-a încercat cu disperare să se țină sub tăcere totală adevărul…
– Abordând acest domeniu am certitudinea că cititorii Națiunii vor lua mult mai în serios îndemnul de a renunța la fumat, există și astfel de riscuri ascunse.
– Mă bucur să pot contribui cu astfel de informații interesante la revista D-voastră. Chiar acuma am aflat că un alt articol pe care l-am scris va fi publicat, înca este sub embargo editorial, dar pot să menționez câteva aspecte legate de unele modificări biologice care pot duce la cancer, dar ceea ce este uluitor este faptul că astfel de modificări apar chiar și în absența mutatiilor, repet: în absența mutațiilor! Până acum câțiva ani se considera, dupa cum probabil bine știți, că mutațiile genetice reprezintă unicul mecanism de a cauza cancer. Aceste modificari, cunoscute sub numele de modificari epigenetice, explică acum de ce unele substanțe cum ar fi sarurile de nichel și cromul hexavalent, care în experimente de laborator nu păreau să inducă mutații, dar în studii epidemiologice pe animale și om s-a dovedit indubitabil că sunt într-adevăr capabile să provoace cancer.
– Iată cum știința revine mereu și mereu și își infirmă adesea postulatele, ceea ce până deunăzi avea valoarea unui adevăr unanim, astăzi nu mai este valabil și se demonstrează a fi fost fals…
– Întradevăr, cercetarea fundamentală încearcă să limpezească, să confirme sau să infirme aceste ”adevăruri”. Legat de efectele biologice ale radiațiilor – radiofrecvența (de la celulare si wi fi), am tot mentionat faptul că de multe ori, marile companii care comercializează aceste produse, asigură populația, mințind, ăa ”nu exist”’ efecte biologice ale acestor radiații, acestor emisii. Chiar acum câteva zile a apărut un articol în British Journal of Cancer – este acccesibil la http://www.nature.com/bjc/journal/vaop/ncurrent/abs/bjc2011292a.html și nu doresc să intru în detalii tehnice, dar cercetătorii au arătat faptul că la un număr de pacienți cu cancer hepatocelular inoperabil, după expunerea tumorii la astfel de radiații ce nu sunt mai puternice decât cele emise de un celular, au reușit să facă tumorile să se stabilizeze sau chiar să scadă în dimensiuni.
– Pot să fac o similitudine între aceste expuneri la radiații ale telefoanelor celulare și o cură de cobaltoterapie, spre a sugera cititorilor noștri că în nici un caz nu sunt inofensive, că lasă urme imprevizibile…?
– Da, se poate face o similitudine în acest sens. Paradoxal, dar la acest tip de tumori, cercetatorii au relatat faptul că un astfel de tratament are o rată mai mare de succes decât cele mai bune citostatice. Acest studiu ca si multe altele, ridică o dilemă uriașă: marile companii de telecomunicatii afirmă, așadar, că radiatiile emise de celulare nu au efecte biologice, dar, în același timp, medicii și cercetătorii reușesc tocmai cu ajutorul acestor radiații să inducă diverse efecte biologice. De exemplu reducerea dimensiunii tumorilor maligne, așa cum demonstrează acest studiu. În modul acesta se naște un paradox: radiațiile despre care se susține în scop comercial că nu au efecte biologice atunci când se promovează și se vând celularele la mare scară, sunt folosite cu succes pentru aplicații în medicina clinică. Vă recomand să citiți ”British Journal of Cancer – Abstract of article: Treatment of advanced hepatocellular carcinoma with” pe site-ul www.nature.com pentru o mai bună înțelegere.
Lasă un răspuns