Capitalismul, dragostea mea

Înălțare și prăbușire. Avea dreptate cel care, deznadăjduind, ne implora: „Rugați-vă să nu vă crească aripi!”. Iată, aripile uriașe, lungite în mod violent, s-au frânt. La fel ca orice orânduire socială, capitalismul este și el supus dispariției. Apetitul lui vital de la borna prezentului nu-i decât o presimțire tulbure a sfârșitului. Realitatea a devenit vizibilă pentru omul obișnuit,  acum, în situațiile de criză, când a luat înfățișarea tragicului.

Capitalismul – dragostea mea – va muri zâmbind publicitar, dar va muri. Stricăciunile lăsate în urma vor da de furcă generațiilor, care vor trebui să adune cioburile istoriei, să le lipească la loc, ca pe un papirus vechi găsit într-un zid antic. Capitalismul, ca reprezentare impusă vieții reale, nu-i decât o negație a ordinii sociale, economice și divine, care a conferit individului iluzia libertății, când, de fapt, a semnat un contract cu servituțile și cu efectele sale distructive. Capitalismul, cel care parea să asigure triumful omului asupra timpului și a morții, metaforic vorbind, a deformat aproape toate percepțiile, făcându-le oarbe la disfuncțiile dramatice, care au desprins omul de valorile reale. S-a dovedit a fi o farsă acceptată în momentele debusolante ale așa-ziselor eliberări ale popoarelor, benefice doar amorezaților de putere, corupție, șantaj și războaie de supremație.

Purtătorii de măști ai puterilor mondiale, care încă mai conduc acest tip de societate, sunt întruparea unui model uzurpator, sunt simbolul și avertismentul lumii pe dos. Stăpânirea prin detronare morală e la fel de provizorie ca și cea asupra vremii propriu-zise, ce-și continua acțiunea erodantă. Economistul Robert Heilbroner afirmă: „Capitalismul s-a prăbușit pentru că a generat și a întreținut instabilitatea pe care o anticipa chiar Marx. Un lung șir de crize economice din ce în ce mai severe, agravate de flagelul războaielor, au nimicit încrederea claselor inferioare și mijlocii în sistem. Lipsa de flexibilitate, aservirea față de interesul imediat al puterilor lumii a subrezit și democrația europeană. Privind în urmă, vom observa cu câtă tenacitate sumbră au mers unele popoare chiar pe făgașul despre care Marx spunea că „avea să le ducă la pierzanie”.

Conștiința clasei politice nu se va schimba ușor. Nici în lume, nici la noi. Poate doar în cazul în care apar, din rândul generației tinere, purtători genetici ai conștiinței. Luptele pentru putere și privilegii financiare au întunecat și mințile aleșilor noștri. Prea ușor au conectat țara la cumsecădenia respirației artificiale a F.M.I-ului. Protestele par inutile, nici măcar instituțiile de presă nu mai sunt în mod deschis luări de poziție critică, dimpotrivă, se dovedesc mai degrabă pârghii de distanțare a adevărului de realitate.

Dincolo de aceste considerente stânjenitoare, o privire aruncată de lânga noi societății, furnizează imaginea clară a codurilor de manipulare: șocurile vizuale ale uriașelor ecrane publicitare cu mesaje scurte, operând cu imperative, simboluri și imagini paranoide. Cu toată aparenta lor necesitate, reclamele la prezervative, bere și figuri de politicieni,  populează violent peisajul urban, cu intenția sedimentării în conștiința receptării a unor mărfuri și biografii de consum, în jurul acestor interacțiuni formându-se clasa naivilor consumiști.

Am încercat cu modesta pricepere să vin mereu cu versiuni ipotetice, pe lângă greutatea celor aruncate programatic pe piață. Pentru că adevarul, cu precădere cel istoric, a fost strangulat de fire invizibile chiar la noi acasă. Pe lânga faptul că din manualele școlare au dispărut aproape cu totul lecțiile de istorie adevarată, nimaănui nu-i trece prin cap că și unii cercetatori ai trecutului i-au devenit  complici, falsificându-l. Șocul este extraordinar când afli din alte surse sigure că, pe lângă faptele istorice arhicunoscute, istoria ascunde dosare de trădări odioase, lipsite de onoare și de dragoste de țară, tratate și înțelegeri încălcate, dorința de a obține puterea și de a o menține cu orice preț. Toți observatorii atenți și cinstiți pot ajunge la concluzia că politica practicată dupa 1989 a constituit startul involuției evoluției noastre și înrobirea răbdatorului popor, mereu supus și ușor de manipulat. De minunatele lui trăsături de caracter au profitat și profită și azi adevărații cai troieni.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*