Stelian Tănase, misionarul invaziv clonat în legiuni mediatice pe facebook

Nu fac nici un secret din faptul că, așa cum el, șeful de legiune mediatică, Stelian Tănase, sau locotenenții lui, la ordinu-i, a(u) intrat pe teritoriul meu (împrejmuit de sârmă ghimpată nu pentru cei dinăutru, ci pentru cei dinafară, ca el, ca ei…) cucizmele jurnalismului înregimentat,  dirijat, cu placheuri clănțănitoare și talpă de talpă groasă cât trei rânduri de obraz gros și unsuros, securistic și sictiristic, tot astfel și eu intru pe blogul lui…Steliciu, televizionistul și postacul feisbucist de serviciu, de capriciu și supliciu, aproape zilnic și subtilizez cele mai seci, penibile, imorale, maliterare, tendențioase, veninoase, manipuloase(!) articolașe din seria-i zilnică de rafale, repostându-le pe FB, pe pagina Mișcarea România Altfel – Forța Națiunii, și însoțindu-le cu celebra-i poză alb-negru în care fondul negru pare mai alb decât albul chipului și scalpului lui, cel mai adesea fără să fie nevoie să adaug vreun comentariu pentru a scoate în evidență cât de seci, cât de penibile, cât de imorale…îi sunt scriiturile telegrafice, debitațiile nonscriitoricești plesninnd de suspiciunea de a nu fi emise nici măcar de un student scribaci de la cea mai inflaționistă facultate care scoate pe bandă ziariști de bandă, la metru cub de club…

Îngrețoșat de una dintre ultimile lui scurtisime necurate, cu care își umple bena blogului din care își deșartă zelos gunoaiele pe rețelele de socializare, prestând astfel extraplan intoxicări peste norma nedeontologică de pe sticlă, nu m-am abținut să nu îl dau jos din șa și să îl tăvălesc puțin prin propria-i mizerie. Căci iată ce scrie aristocratic grețoasa domniei sale domnii în ”NOSTALGIA DE CARE AVEM NEVOIE: Odinioară, să ai caii tăi de curse la hipodrom era maximum ca statut social. Dacă nu apăreai la marele derby, te declasai, nu mai aparţineai lumii bune. Deveneai suspect şi riscai să nu mai fii invitat în casele mari, nici la baluri şi five’o clock-uri, nici la Jockey club. Singura scuză pe care puteai s-o prezinţi cu sorţi de izbindă era că ai fost la Deauville sau Longchamps, tot la curse fireşte. Asta te mai apăra cumva de oprobiu…Astăzi, aceea lume nu mai există. Romania a fost invadată de vulgaritate şi de impostură. Nici caii nu mai joacă în viaţa noastră rolul de altădată. Totuşi, hipodromul era un filtru care tria eficient elitele, le separa de făcături şi improvizaţii. Era un loc unde nu aveai ce căuta dacă erai lipsit de educaţie, daca nu erai acceptat…

Și cum să nu vărs când astăzi este un lux să aibă țăranul măcar un cal de tracțiune în propria gospodărie și un hârb de Dacie orășanul, în vreme îmbogățiții din corupția politică și mediatică, băieți și fete de soiul lui Stelian Tănase, Mircea Dinescu, Cornel Nistorescu, Sorin Roșca Stănescu, Bogdan Chireac, Corina Dragotescu, Vrânceanu-Firea…și fel și fel de ”ciutaci, ciuvici, tolontani ș.a. opulentează(!) sfidător cu vile, limuzine, iahturi, proprietăți exotice, conturi în bănci neromânești și ne mai dau și lecții de sărăntocism, ne trag de urechi pentru că am ajuns mulți, proști și săraci. Fiindcă le-am permis să ne dezbine, să ne tricoteze unu pe față și zece pe dos,  să ne transforme în vaci de muls și de abatorizare prost furajate, în vreme ce ei, privilegiații, elitiștii (și etliștii), mereu cu muștiucul bălit în gură, pregătit pentru a sufla un ”silance” nou, pervers, un ”mucles”golănesc, nouă, rămașilor de căruță, săracii sărăciți… Nu un ”silance” cinstit, fermecător, pitoresc, sărăcios, uns cu o bere chioară dar nechimizată, sau cu o mastică ieftină dar curată, la cârciuma din colț de Grant pe fondul pitorescului sunet de trompetă, de inimă, nostalgic, autentic țigănesc rupt melodios din pieptul lui de român adevărat de către nea Tudorică, cine și-l mai amintește din vremuri de memorie și glorie în care tribuna Giuleștinei atâtor generații, între care a lui Ozon, Greavu, Lupescu, Neagu, Tamango, Ștefan Bănică ăl bătrân, Dem Rădulescu, Adrian Păunescu, Jean Constantin, Moțul Pitiș, George Stanca, Victor Socaciu și a altor minunați români fremăta, tresălta, vibra, cânta, dezmierda…”… Motive în plus să sprijinim ideea construcţiei unui hipodrom la Bucureşti. Oraşul n-ar avea ce pierde. Dimpotrivă!” îi dă Tănase idei Oprescului, sau ”Opreștilor” viitori, după borduriadă, asfaltiadă, suspendadiadă(!) să mai sugă milioane…

 

Iar în aceste vremuri tembele și rebele,Tănase, parșivul, șmecherul mediatic, neoaristocratul parvenit, demagogul îmbogățit prin minciună, șantaj cu șopârle și tragere de sfori electorale, în obrăznicia lui virulentă, nemaiajungându-i sticla și ziarele obediente, chiar mă calcă și ne calcă pe bătătură văzându-i armata de clone pe rețele, câtă iarbă, câtă frunză de tăiat la câinii mediatici, motiv pentru care îl incomodez deversărsându-i nonjurnalismele de postac de serviciu din servicii către gloata țintă din care facem parte majoritatea dintre noi, din punctul lui de vedere îngust și de prost gust.

În vreme ce ei, carieriștii, borfașii de clasă și de casă, șarlatanii de avengură, debitatorii, îmbârligătorii și intoxicatorii, nu mai pun nici un preț pe român, pe cal, pe țăran, pe amărâtul care nu mai crede decât  în Dumnezeu și, din  fericire, în maica-i Țară, în glie și în cal.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*