După alegerile de la Neamţ şi din Maramureş, social-democraţii au nevoie de un duş rece. De o analiză la sânge care să-i trezească la realitate măcar pe ultima sută de metri a startului pentru 2012. Pentru că, mai ales în politică, sângele apă nu se face, iar mamutul cu picioare de lut, acel amalgam croit, chiar şi pentru lumea politică, total împotriva naturii, nu va putea garanta PSD-ului un loc în vitrina cu porţelanuri politice.
Lumea este sătulă de partide şi, chiar dacă nu se orientează spre alte construcţii doctrinar-economice fie şi doar pentru faptul că ele nu există (deşi Traian Băsescu încearcă să schimbe locul şi rostul statului cu supracontrolul exercitat de clanurile agreate), asta nu înseamnă că oamenii vor mai şi vota. Un duş rece pe care PSD ar trebui să şi-l aplice, înainte de toate, la vârf. Dar nu pentru a-şi justifica noul eşec în formularea deja previzibilă, acea în care toţi ceilalţi sunt de vină, mai puţin propriul partid, mai puţin însuşi Victor Ponta. Un tânăr preşedinte de partid care pare a rămâne veşnic puber în versiunea politică, bazându-se mult prea mult pe întâiul copreşedintele USL, Crin Antonescu. Un alt „lider” îndoielnic, căruia nu se poate spune că nu îi vine mănuşă situaţia actuală în care Victor Ponta îşi pune singur beţe în roate. Şi este logic ca liderului liberal să-i convină această stare de incertitudine, putând cabra oricând pentru a prinde din mers „ofertele” tot mai puţin indirecte venite dinspre „capo del capi” politicii dâmboviţene.
Or, dacă nu va avea curajul şi simplitatea de a face acest duş rece acum, PSD-ul se va trezi măturat în 2012 de valurile unor surprize deloc neprevăzute. Totuşi, importantă nu este, cum greşit dau impresia unii analişti, soarta USL-ului. Ci însăşi cartea pe care o joaca PSD. Pentru că, deşi a câştigat în Maramureş, înfrângerea pe care a suferit-o la Neamţ, dincolo de procentul de perdant datorat fraudei şi mitei date făţiş de candidatul PDL, ar trebui să semnaleze social-democraţilor că lucrurile nu sunt tocmai în regula.
Prima întrebare se leagă chiar de „liderul” care reprezintă formaţiunea. Şi care, în loc să se transforme într-o locomotivă pentru partid, continuă a se împletici în propriile erori. Apoi, este vorba de felul în care instrumentele media pe care le are PSD la dispoziţie sunt folosite în confruntările politice. Pentru că nu este suficient să le ai la îndemână. Trebuie să ştii să le şi foloseşti pentru a nu ţi se întoarce împotrivă. Căci, la felul în care au stat acum lucrurile, cu un PSD care dimpreună cu două televiziuni nu a fost capabil să zdrobească o formaţiune care era în poziţia de capotare, viitorul nu sună deloc bine.
Desigur, nu trebuie ignorată nici strategia „Pinalti” creată de PDL. Aceea în care teritoriul a „avertizat” centrul că, dacă vrea să câştige, să nu prindă „picior de Udrea sau de Boc” la Neamţ în contextul alegerilor. PDL s-a limitat astfel doar la acţiunea, în plin plan, a teritoriului, inclusiv pentru răspândirea plaselor cu mită electorală. La USL lucrurile au stat exact invers, implicarea exagerată a centrului, chiar dacă nu direct prin liderii săi, ci prin instrumentele media, conducând la un rezultat dezastruos.
Şi ar mai fi o chestiune care pentru PSD s-ar putea dovedi catastrofală. Căci, deşi abia a reuşit să câştige la Maramureş, a şi început să vehiculeze variante de viitori ministri. Or, lăsând la o parte că este vorba iarăşi de nume vechi, de personaje trecute bine de a doua tinereţe ori personaje culpabile, fie şi doar moral, pentru felul în care au condus în guvernările anterioare instituţiile pentru care mustesc de poftă acum, PSD transmite alegătorilor mesajul disperării de a veni, nu la îndreptarea treburilor în ţară, ci la împărţirea de bucate.
Din nou, pare că PSD nu învaţă din greşelile trecutului şi merge, ca strategie, doar pe specularea viciilor celorlalţi. Ceea ce nu este suficient. Pentru că aplecările spre fraudă şi mită ale democrat-liberalilor au fost atât de comentate, fara a avea un final juridic, încât oamenii nu mai reacţionează la aceste tare. Nu mai reacţionează căci, ştiind că ele nu au produs schimbările aşteptate la alegerile trecute, pur şi simplu nu se mai aşteaptă la altceva.
De aceea, social-democraţii ar trebui să-şi revizuiască strategia. Sau să-şi creze una… Poate e prea târziu pentru a mai aduce în fruntea formaţiunii un personaj care să-şi asume rolul de locomotivă, dar nu este târziu să se debaraseze de haina şi, poate, tinicheaua PNL-ului pentru a-şi lua soarta în propriile mâini. Să nu uităm că Traian Băsescu i-a ofertat în permanenţă pe liberalii. Şi nici nu contează dacă PNL, cu sau fără Crin Antonescu, s-ar deda la o trădare sau nu. Nu poţi să mergi înainte legat la ochi, fiind de aşteptat ca maşina de manipulare de la Cotroceni să transforme PNL-ul din osatura fragilă a USL-ului într-o bombă cu ceas pentru social-democraţi.
Lasă un răspuns