Taina Sfintei Cununii reflectată în proverbele românești

Taina Sfintei Cununii este cea mai bine reprezentată dintre Sfintele Taine în proverbele românești. Peste 350 de unități paremiotice există în colecția lui Iuliu Zanne. În  aceste proverbe găsim idei interesante privind întemeietorul Tainei Sf. Cununi, primitorii, forma, efectele  ei. Întâlnim proverbe privind imaginea familiei ideale și însușirile pozitive și negative ale soților, relațiile cu părinții, rudele, nașii, divorțul, recăsătorirea, avortul, superstițiile  și multe altele. Sunt constatări și îndemnuri  practice, rezultate din experiența de viață a poporului român. Foarte interesant este însă faptul că toate aceste proverbe reflectă o concepție profund creștină despre lume și viață, despre aspectele cele mai sensibile ale învățăturii creștine.

Sfânta Cununie o regasim în proverbe ca:

o împlinire a voinței divine: ,,Când tu te depărtezi prin pustietăți de facerea de copii, împotriva firii, socotește-te că te depărtezi de porunca lui Dumnezeu, ce Însuși El a orânduit facerea de copii prin urmarea firii, pentru cinstea Lui, o taină dumnezeiască”(VIII, 396); ,,Căsătoria cea mai firească datorie omenească, de Domnul întocmită. Cine de ea se depărtează nu se mai numește om, ci proclet și satană, că satana pururi voiește să te vadă cufundat în păcate”(VIII, 267); ,,Căsătoria este rânduiala cea mai bună de Domnul întocmită. De ea să te ții”(VIII, 267); ,,Cine făptura lui Dumnezeu de soție n-o primește,  acela nelegiuit de Domnul se socotește, că la porunca Lui se-mpotrivește”(VIII, 538); ,,Domnul pe muiere cu bărbat a însoțit-o, de-aceea fără bărbat nicicum să nu rămână”(VIII, 538); ,,Omul singur nu s-a zidit, ci împreună cu soție, de-aceea fără soție nu se cuvine să fie”(VIII, 537); ,,Vai de acela ce suferă de soție; ce cuvânt va da Celui ce l-a zidit împreună cu soție”(VIII, 537);

 o împlinire naturală a vieții umane: ,,Căsătoria la om mare greutate, dar și o datorie după fire, cu  mai mare dreptate. Nu te depărta de această datorie”(VIII, 267); ,,Căsătoria la om și când rea se socotește, cu plăcere se privește”(VIII, 267); ,,Căsătoria plină de ghimpi, dar de ghimpi cu trandafiri. Suferă ghimpii pentru mirosul trandafirilor”(VIII, 267); ,,Dacă inima îți cere,/Te-nsoară și-ți ia muiere”(IV, 392); Căsătoria te arată că ești om, nu dobitoc. Nu te depărta de ea”(VIII, 267).

 obținerea unui statut social superior: ,,Bărbatul neînsurat ca cel mai spurcat și muierea nemăritată ca o roabă a tuturor”(VIII, 269); ,,Cel neînsurat, ca fulgii când vântul  îi bate, într-o parte și în alta s-aruncă, fuge, zboară și nicăieri nu s-așează”(IX, 74); ,,Dacă nu m-am căsătorit,/Nici nu m-am călugărit”(X, 254); ,,Două tagme de oameni nu se căsătoresc: filosofii și călugării. Filosofii ca să petreacă în odihnă, iar călugării ca să adune avere dracilor”(VIII, 269); ,,Omul fără soție – o casă pustie”(VIII, 537); ,,Omul fără soție,/ Ca o casă pustie”(IV, 616); ,,Omul necăsătorit, ca boul neîmblânzit”(IX, 74); ,,Omul necăsătorit, ca un pustnic în pustie”(IX, 74); ,,Ori te însoară, ori te fă ostaș, ori te fă călugăr”(IV, 392);

 împlinirea unei echități divine și naturale:,,Căsătoria la cei blestemați o viață ticăloasă (aduce), că de gâlcevi și de ocări nici un minut nu scapă, de nu și de bătăi mai de multe ori, iar la cei buni (este) un rai desăvârșit”(VIII, 267); ,,Căsătoria se pare a fi cel mai supărător lucru, că unul altuia trebuie să sufere orice cusur să va întâmpla să aibă”(VIII, 267); ,,De însurat și de coate goale să nu se vaite nimeni”(IV, 399); ,,De însurătoare și de coate goale nu scapă nimeni”(IV, 400); ,,De moarte și de nuntă nimeni, niciodată, nu poate fi gata”(II, 619); ,,Omul din fire așa s-a urzit, că fără soție nicicum să fie; cine-mpotrivă urmează de omenire se depărtează”(VIII, 537);

rezolvarea unor probleme familiale: ,,Cea mai mare greutate – fata nemăritată”(VIII, 380); ,,Gândești că e măritișul păpușe”(IV, 445);  ,,Omul o nevastă și o pisică trebuie să aibă în casă”(IV, 498);

nevoia de ajutor: ,,Ori să nu te mai căsătorești, sau de te căsătorești, amândoi la un jug împreună să trageți”(VIII, 267); ,,Vai de casa aceea ce-i lipsește muierea”(VIII, 229);

o restabilire a statutului bărbatului și femeii: ,,Mai bine măritată, fie și cu un prost, decât nemăritată și defăimată; că măritișul cinste îți aduce, iar nemăritișul la mari greșeli te duce”(VIII, 380);

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*