Răzeșii lui Ștefan și votanții lui Pinalti

De douăzeci și unu de ani, guvernanții n-au avut altă preocupare decât să-i învețe pe români să stea cu mâna întinsă. Mereu le-a fost mai la îndemână să le dea salarii compensatorii, ajutoare sociale de tot felul, să-i scoată pe militari la pensie la patruzeci și ceva de ani, decât să creeze locuri de muncă, să atragă fonduri europene ori să convingă investitorii străini să vină în România.
Întinsul mâinii a devenit un sport național. L-au inventat politicienii, iar amărăștenii l-au adoptat pe loc. Când vine vorba de campania electorală, oamenilor le dispare instinctul rațiunii și sunt în stare să se vânda pe orice. Chiar și pe o pungă colorata cu însemnele unui partid, pe un pix sau o brichetă de un leu juma… Logica lor depășeste orice înțelegere: „Ăștia macar ne dau ceva, pe când voi nu faceți nici atât“.
Alegerile parțiale în cele doua colegii din Maramureș si Neamț confirmă acest lucru. De parcă n-au mai văzut în viața lor zahăr, ulei și… sare, țăranii moldoveanului Pinalti ar fi fost în stare sa se vândă PDL-ului, chiar dacă persoana care candida din partea acestui acestui partid le-ar fi oferit scobitori ori cuie de sicrie. Unii au reușit să ajungă de două ori la cadourile politicianului care ți-a făcut campanie însoțit chiar de prefectul județului și s-au bucurat mai ceva ca un copil dus la iarmaroc în zi de sărăatoare.
Când s-au văzut cu amarâta aia de plasă în mâna, mulți au crezut că l-au apucat pe Dumnezeu de picior. În acele momente, au uitat că guvernarea portocalie i-a adus la sapa de lemn, că Boc și ai lui le taie din alocațiile copiilor, din șomajul care și asa e mic, le anulează certificatele de handicapat, nu le mărește pensiile, că a desființat spitalele, că nu există medicamente pentru diabetici și persoanele afectate de cancer, că nu au bani să-și platească facturile la bloc și impozitele pe pamânt.
A contat doar reflexul lui Pavlov… Ochii le sticleau, adrenalina creștea și salivau la vederea oricărui bun primit moca, oricât de neînsemnat ar fi fost el. Am ajuns să ne vindem ca o curvă de pe centura primului venit, pe care, după aceea, îl doare în cot de toți cei care au tânjit după un kil de ulei, o pungă de zahăr, una de faină și un pumn de sare. Oricât m-ar contrazice cineva, nu cred că doar sărăcia este de vină.

Sărăcie a fost și în perioada interbelică, dupa război sau pe vremea lui Ștefan cel Mare și Cuza, însă niciodată nu am auzit ca răzeșii să ajungă într-un asemenea hal de dezumanizare.
Dupa episodul cu alegerile din Neamț, nu mă îndoiesc ca tot așa se va întâmpla și în vara lui 2012. Asta înseamnă că românii au înțeles importanța măsurilor anticriză luate de Boc și sunt gata să facă alte și alte sacrificii. Până le va ajunge burta lipită de șale, se vor mai găsi gauri la curea…

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*