Fiindcă de multe ori, în viața de zi cu zi întâlnim comportări omenești care seamănă cu ale unor dobitoace, redăm mai jos fabula Boul şi viţelul, lăsând pe fiecare să tragă concluziile necesare. Poate găsiți și Dumneavoastră asemănări cu comportarea unor cunoscuți, prieteni sau rude! Mai știi!?
,,Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soartă-ajutat,
Şi decât toţi fraţii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.
,,- Un bou în post mare? – Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntâmplă în oricare loc:
Decât multă minte, ştiu că e mai bine
Să ai totdeauna un dram de noroc.
Aşa de-a vieţii veselă schimbare,
Cum şi de mândrie boul stăpânit,
Se credea că este decât toţi mai mare,
Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.
Viţelul atuncea plin de bucurie,
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi sumă şi livezi o mie:
,,-Mă duc, zise-ndată, niţel fân să-i cer.”
Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte,
Ajunge la unchiu, cearcă a intra;
Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte:
,,- Acum doarme, zice, nu-l pot supăra.”
,,- Acum doarme? Ce fel! Pentru-ntâia dată
După prânz să doarmă! Obiceiul lui
Era să nu şază ziua niciodată;
Ăst somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui.”
,,- Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Primit în casă dacă vrei să fii!”
La o mojicie atâta de mare,
Viţelul răspunde că va aştepta;
Dar unchiu se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, făr-a se uita.
Cu mâhnire toate băiatul le vede,
Însă socoteşte că unchiu-a orbit:
Căci fără-ndoială nu putea crede,
Ca buna sa rudă să-l fi ocolit.
A doua zi iarăşi prea de dimineaţă,
Să-i găsească vreme, la dânsul veni:
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă,
Ca să-i facă bine, de el pomeni.
,,-Boierule, zise, aşteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.”
– ,,Cine? A mea rudă? Mergi de-l dă pe scară!
N-am astfel de rude, şi nici voi să-l ştiu.”
Lasă un răspuns