Preşedintele României, Traian Băsescu, vrea să arate că el aste alfa şi omega, este începutul şi sfârşitul în principalul partid de guvernământ sau, cum se spune în popor, el taie şi spânzură, fiind un fel de soare de la care vine lumina şi iradiază directivele.
Tocmai scriam zilele trecute că Sorin Frunzăverde, prim-vicepreşedintele PD-L, şi-a consolidat poziţia în partid şi îşi permite să anunţe anumite strategii guvernamentale, care să confirme faptul că se află în miezul lucrurilor, acolo unde se iau deciziile importante pentru ţară.
Astfel, Frunzăverde a anunţat, prin intermediul presei, că în partid se poartă discuţii serioase privind majorări salariale pentru bugetari şi creşteri de pensii, la începutul anului viitor. Un anunţ care sună bine şi aduce puncte electorale. Tot atunci scriam că Frunzăverde este ca un ghimpe în ochiul lui Băsescu.
Declaraţiile de ieri ale preşedintelui confirmă ceea ce spuneam, fiindcă acuzaţiile de populism şi iresponsabilitate politică îl vizează direct pe Frunzăverde, precum şi pe preşedintele UNPR, Marian Sârbu, care au făcut astfel de anunţuri.
Băsescu spunea ieri că anumiţi politicieni, care nu au avut curajul să anunţe măcar o măsură de austeritate, ies la rampă şi anunţă creşteri de salarii şi de pensii. Iniţial, preşedintele ţării a vrut să spună că s-a distrat văzându-i pe aceşti politicieni făcând astfel de anunţuri, apoi a revenit şi a precizat că a avut un sentiment de revoltă faţă de populismul acestor politicieni. Desigur, Băsescu pozează în omul absolut responsabil, care nu vrea să risipească din economiile făcute cu trudă şi sacrificii, dar, ca la orice om politic, e clar că declaraţiile sale reprezintă o formă de luptă politică, o formă de a-şi pune la punct adversarii, atât pe cei din opoziţie, cât şi pe cei din interiorul arcului guvernamental.
Paradoxal este că şi primul-ministru, Emil Boc, a făcut referiri la creşteri de salarii şi pensii, prevăzute pentru anul viitor, însă prin felul în care a formulat atenţionările sale, Băsescu l-a protejat pe Boc, fiindcă, evident, acesta nu face parte dintre politicienii care nu au avut curajul să anunţe măsuri de austeritate. Lăsându-l la o parte pe Boc, preşedintele Băsescu îi dă timp acestuia să-şi armonizeze părerile cu ale sale şi să meargă mai departe în echipă. Până în prezent, Boc s-a arătat copil disciplinat, fiind de notorietate faptul că nu iese din cuvântul preşedintelui, ceea ce presa de divertisment a exploatat din plin, prezentându-l ca pe un pitic ascultător. Nu cred că trebuie să mai aducem dovezi pentru această afirmaţie. Râmâne de văzut dacă şi de data aceasta Boc se va replia şi se va pune în umbra lui Băsescu.
Aceste consideraţii intră la subtilităţi, însă, modo grosso, cum spuneam, Băsescu, preşedintele jucător, vrea să demonstreze că el driblează, el centrează, el dă cu capul, el validează golurile, fiind extremă, vârf de atac, antrenor şi arbitru. Cred că poate fi numit şi şef de galerie, să se aplaude singur, oricum este singurul căruia îi plac glumele sale.
Lasă un răspuns