Cartea cu titlul de mai sus a lui Thilo Sarrazin demonstrează ceea ce mai toată lumea știa, dar în vremea ocupației anglo-americane și a sovieticilor era tabu. Germanii au scăpat ca prin urechile acului de a fi exterminați (vezi planul evreului Henry Morgenthau, 1891-1967, ministru de finanțe al USA), fiind însă supuși unui plan de reeducare, similar celui al rușilor implementat în sfera lor de influență, inclusiv în România, cu scopul de a face imposibilă o reeditare a războaielor în Europa și a mai ales pentru a nu cimenta dominația protestanților anglo-saxonisi ortodoxo-comuniști, creată în 1945.
După reunificarea și recăpătarea suveranității Germaniei – trupele rusești s-au retras în 1991, iar cele anglo-saxone se vor retrage în 2020 – tabuul reeducări, dublat de un control „politic corect” strict, a fost preluat de elita pregatită de ocupanții.
Libertatea de expresie este garantată de Constituție, dar când Sarrazin, membru în conducerea Băncii Centrale Germane (și fost ministru social-democrat al finanțelor) și-a permis să publice volumul cu titlul și un mesaj cât se poate de clar („Germania se auto-lichidează; Cum ne jucăm cu soarta țării si fara ocupanții”) au intervenit chiar președintele și Cancelaria, autorul fiind dat afară din serviciu.
Și conducerea Partidului Social-Democrat german (PSDG) a vrut să-l dea afară, dar a renunțat când a văzut că peste un milion și jumăte de cititori au cumpărat cartea. Acum, populația este în mod oficial la curent. Atât cu planul „Morgenthau”, cât și cu cel al „reeducării”. Și totuși, membrii conducerii PSDG sunt încă timorați și nu vor să-și riște pozițiile sociale și profesionala. Așa cum a făcut Sarazzin, care a riscat iar acum e un autor multimilionar independent.
Modelul din perioada de ocupație nu este cel natural, „darwinist” în sensul de supravietuirea a celui mai competent, ci cu un model cultural artificial de selecție și reeducare întocmit tocmai cu scopul ca singura materie primă germană, inteligența și pregătirea profesională, să fie diminuată în mod relativ și absolut.
Sistemul școlar este de ani buni precar, universitățiile mediocre. Instituțiile fundamentale germane Familia, Armata și Biserica sunt din ce în ce mai șubrede, prima se destramă, a doua devine una de marcenari, a treia începe acum un program de reevanghelizare.
Natalitatea germanilor este în scădere, cea a imigranților, preponderent islamici, e în creștere. Ajutorul social a creat o pătură parazitareă în creștere, interesată doar de perpetuarea privilegiilor, nu de munca și pregătirea profesională.
Nu este nimic spectaculos sau nou în ceea ce afirmă Sarrazin, nou este numai faptul că acum cineva își pierde poziția social-profesională dacă nu se dovedește „politic corect” și că astfel, de la președintele și Cancelar, reeducată de rușii în RDG, (care, deși a recunoscut că nu a citit cartea, dar este împotriva ei), până la omul de rând se recunoaște practic public, parafrazând-ul pe Hamlet, „Că este ceva putred în Germania!”.
Lasă un răspuns