Prigoană, acest nou Bobu de partid

Când făceam baie otevistă cu ideile „domnului Bahmuțan” alias Prigoană, îi admiram IQ-ul. Că-l are. Avea o spontaneitate vivace care ținea ratingul lui DD ore, de noapte!, în șir, ca un călugăr nedus la femei de ani de zile, dus la femei. Ajunsese persoana nr 1, ca imagine la un moment. Avea o televiziune a lui, „Realitatea”, și monopolul strângerii gunoiului bucureștean. L-am surprins apoi cedând puterii pesediste postul lui inedit, contra nu știu câte licențe locale radio-tv. Nu e prost, am zis iar admirativ. Știe să dea spre a lua. Față cu șantajul jepcarilor adrianăstăsiști, mironmitriști și dipiști (dan i popescu, dragă!, cel care a cedat oemveului, numai pe 99 de ani!, rezervele de petrol ale patriei ca pe averea lu tac’su și a mă-sii), ce să faci, să naști un ponta? Pe atunci era liberal; pesedist, doar în afaceri. A inventat apoi o mașină de făcut bani și prin taxarea artiștilor, lăutarilor, toți de mână a 2 – 3-a, a veleitarilor ratați și-n „Cântarea României”, un post tv de un kitch atât de nesimțit că Maria Tănase, Lătăreața de-ar afla, s-ar sinucide în mormânt: „Etno”. Punct de plecare, „idee de afaceri” și pentru alte kitsch-uri și „ganguri” telemioritice: “Favorit”,” Taraf”. Jaf! A urmat apoi o perioadă din nou sumbră, de un prostu-gustu de imagine și mai mare. Înfiorător, revoltător – dar revoltător pentru cine, pentru duodenele insomniace, clienții DDD, care sunt adevăratul popor român, și chiar sunt – nu-i prost Șoricelul – anume, scandalul la nivel de mahala sordidă, cu propria-i soție, Bahmuțanca; altfel, altă figură incitantă și pitorească a mediei românești. Credeți că i-a cauzat mizeria asta?, de unde, a intrat cu ea, prin ea, în PD-L și a ajuns deputat// apoi s-a supărat// apoi a plecat// apoi s-a împăcat// de când a revenit//se face de…kakao. Ca să-i intre-n grații Maimarelui, la rându-i supărat (dacă nu complexat) rău pe tot ce e “scârța-scârța pe hârtie” (vezi dreptul de autor, impozitele, etc ), acest coate goale al politichiei mioritice, varianta boculeană, devine din nume renume: Prigoana jurnalismului! Căci el, a încercat să reinventeze Cenzura Presei Scrise. Sau, carecumva, am uitat de intențiile individului?

El voia un proiect de lege prin care C.N.Audiovizualul să se amestece și-n media scrisă și online. Măcar, cea mai absurdă cenzură de presă, și cam prima, a fost a lui Napoleon cu al său Fouchè. La noi, Carol II (nu Elena, nu Lupeasca… sa) suspenda ziare-n draci; Antonescu idem, dar pe timp de război; Dej apăra puterea abia răptuită cu tancul; Ceaușescu introdusese cea mai perfidă formă: autocenzura; dar acum ce mai e de ascuns, Prigoană ? Poate prigoana unui puteri care pierde tot.? Pardon!, care A și pierdut tot electoratul? Credeți voi că nu vor apărea manifestele pe net, pe closet, prin boschet; pe zidurile ruinelor în care a fost adusă țara? Credeți voi că pupindosistul poet prezidențial, Cărătărescu, șarpele cu clopoței roșii Tismăneanu și resturile, vor sări să apere cauza? Și dacă da , cine-i mai crede? V-au luat banul și Pa! Cine ne pote închide gura să facem, spunem bancuri despre “Prezi și Elena” și să le postăm pe net?

Ești nebun dle Prigoană?, ți-o spun cu toată deferența, ți-a răms gunoi pe creier, sau ți s-a scurs saliva-n ghete de atâta lins în sus? Îmi imaginam orice la mata, om inteligent, onorabil întreprinzător, cu un lexic generos, liberalist în comportament, miserupist, dar că vei deveni atât de obedient prin odioșenie, încât să fii mai limbist decât tov Emil Bobu, niciodată !

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*