Scrisoare către ea…

Draga mea,

Îți trimit aceste rânduri pentru a-ți aminti că a sosit vara! Sper că simți… Vacanța și-a intrat în drepturi. De acum încolo totul va fi așa cum te-ai obișnuit, ca o poveste: povestea în care tu trăiești și pe care, an de an, vară de vară, o trăiești la maxim bucurându-te de fiecare moment de fericire, tristețe,amăgire, dorință…

O să iau și eu primul zbor către tine. Abia aștept să ajung și să dăm mâna. Sper ca timpul aacesta  în care am stat departe de tine să-ți fi fost de folos pentru a te mai maturiza, pentru a mai crește… Nu știu când ajung, vreau doar să mă aștepți cu brațele deschise. Eu voi fi aproape la orice pas gata-gata să te îmbrățișez și să pornim împreună la drum. Știi tu, drumul pe care  l-am învățat cu toții pe de rost, drumul pe care am pășit de atâtea ori, la capătul căruia ne-am bucurat de un amalgam de amintiri frumoase, de neuitat, petrecute alături.
În fiecare vară am râs, am plâns, ne-am amuzat, ne-am făcut vânătăi, dar important e de menționat faptul că niciodată nu ne-am dorit ca ea să se incheie.Tot ce am eu mai frumos, și poate că și tu, a fost pe timp de vară…Și anul acesta vreau să se repete povestea, vreau să fie la fel, la fel de bine ca de fiecare dată.
Probabil că mâine de dimineață ne vom întâlni pentru a sta la o cafea. Sper să-mi fac simțită prezența. Știi că sunt alături de tine în orice clipă, chiar dacă sunt doar o adiere de vânt care îți răvășește părul. M-ai înjurat de atâtea ori de când am plecat de lângă tine, dar am suportat… Nu ți-am pus piedică, deși tare aș fi vrut să te văd cum cazi în nas, iar mai apoi să te ridici ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.
Sper că nu te-ai schimbat totuși foarte mult. Știu că ți-ai deschis puțin culoarea părului. Am simțit asta când ai ieșit afară în curte. S-a simțit mirosul puternic de amoniac. Eram langă tine atunci, dar, evident, m-ai văzut. De fapt, tu niciodată nu mă vezi…Tu doar știi că exist și ca fac parte din existența ta. Totuși, eu am  puterea să-ți scriu și să te fac fericită. Eu îți dau energia de care tu ai nevoie, îți dau elanul pentru care, de cele mai multe ori, eforturile tale au fost răsplătite, leneșo!

A trebuit să stau ore în șir să-ți iasă bine proiectele. Eram o ființă prizonieră la un birou, țintuită acolo și scriind pagini întregi ca tu să iei note mari… Off… și cât am mai învățat eu în locul tău iar tu nici măcar nu-mi simțeai prezența… Am zis de atâtea ori că nu te mai ajut, însă nu am avut inima să o fac. Mi-ești foarte dragă. De fapt, îmi ești prea dragă… M-am obișnuit cu prezența ta, cu privirea ta, cu firea ta… Și te accept așa cum ești. Dar acum, spune-mi tu, draga Cris, ce e cu tine? Ești foarte absentă. Nu mi-ai răspuns la niciunul din mailurile pe care ți le-am trimis, nici la telefon nu mi-ai răspuns… Dar să zicem că mail-urile au ajuns în Spam, iar apelurile mele  erau cu identitate ascunsă, așa că te-ai ascuns nevrând să-mi raspunzi.

Și totusi, vara trecuta ți-ai petrecut aproape o oră din serile tale din Sevastopol vorbind practic cu nimeni…Ce-a fost în capul tau? Mi-ai povestit despre ce făcuseși tu în ziua respectivă, despre ce ți-ai dori să faci, despre ce urmeazaă să rezolvi imediat cum te vei trezi de dimineață. Am stat și te-am ascultat cu maximum de atenție deși aveam impresia că doar tu căutai companie după cearta ta cu nenorocitul de David care ți-a stricat seara…
Acum nu pot să nu mă opresc și să-ți povestesc despre Sony. E o scumpete pisica asta a ta. Am tresărit la fiecare zgârietură pe care ți-a făcut-o, la fiecare mușcătură, dar și în clipele în care, dimineața fiind, cînd te vedea sărea la picioarele tale bucuroasă că te vede. Și ce mai miauna ca să o iei în brațe. Ai fost și insensibilă uneori cu ea. Ai făcut-o să lesșine, ai tras-o cu cruzime de coadă până când, săraca, începea să miaune de durere… Sony o sa moară din prea multă dragoste și asta tu ai zis-o, nu eu.
Am observat că îți merge bine în ultima vreme din punct de vedere profesional: reportaje, interviuri, concerte… Bravo, Cris! Sunt tare fericită pentru tine. Și iată că îți îndeplinești visul tău de a deveni o „mogalistă”… Adică textieră, scumpo! Au, ce-ai făcut adineauri? Te-am vazut, ai ciupit-o pe Sony… Ce rea esti!

P.S.: Nu mai pune atâta zahăr în cafea și mai lasă dulciurile… Te-am pupat!
Al tău eu interior…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*