„Străinii caută aur în România pe baza hărților geologice ale lui Ceaușescu” – anunța presa în luna aprilie a acestui an. Nici o noutate! Cum nici o noutate nu constituie faptul că, din 2005, România nu mai scoate nici un gram de aur din minele sale. Motivul oficial: zăcămintele ar fi „epuizate”. Cu toate acestea, opt firme străine au primit licențe de exploatare în zonele „epuizate”, zone în care firmele străine „au găsit” metale prețioase, consultând hărțile geologice realizate pe vremea lui Ceaușescu.
Încă o dată se dovedește că „dosarul Roșia Montană” este doar vârful icesberg-ului. Zăcămintele de aur din România, majoritatea situate în „patrulaterul aurului” – adica perimetrul Baia de Criș, Sacaramb, Zlatna și Baia de Arieș, din Munții Apuseni – dar și în Maramureș, sunt exploatate, cu eficiență, de foarte mult timp.
„Pe timpul lui Ceaușescu, se scoteau între 14 și 20 de tone de aur pe an. Dar, dupa 1990, extracția a scăzut dramatic, iar în 2005 minele au fost sigilate. Oficial s-a spus că „sunt epuizate”, a afirmat dr. ing. Florea Neagu, fost director al Institutului de Proiectări Miniere, omul care a proiectat și realizat mine de aur în „patrulaterul aurului”, potrivit presei românesti.
Pentru a vă convinge că nimic nu este întâmplător, vă voi relata un eveniment straniu (pentru a folosi un eufemism!) petrecut în anul 2000, când „Banca Naționala a refuzat să mai cumpere aur de la minele românești, pe motiv că nu poate avea o rezervă mai mare de metal prețios decât 15 la sută din tot ce înseamnă rezerva valutară. Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naționale, au dat, cum era de așteptat, faliment.
Dacă vechile firme românești care se ocupau de metalul prețios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, opt companii străine, care au cerut în concesiune parcele pentru prospecțiunea și exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai de unde acestea „se terminaseră”.
Cum „nu știe bărbatul ce știe tot satul”, potrivit declarațiilor făcute de reprezentanții firmei Gabriel Resources, la Roșia Montană s-a găsit un zăcământ de aur în valoare de 11 miliarde de dolari, adică aproximativ 250 de tone de metal prețios.
De asemenea, firma Carpatian Gold (aceeași Mărie, cu altă pălărie!) a găsit, la Mina Bârza, în Munții Zarandului, închisă pentru că „nu mai era rentabilă”, un zăcământ de aur în valoare de 12 miliarde de dolari! Recent, Ștefan Marincea, președintele Institutului Geologic Român, avea să declare că în țara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puțin 54 de miliarde de dolari.
Întâmplător o fi și faptul că toate firmele străine au mers la „punct ochit – punct lovit”, adică au obținut licențe de prospecțiuni și exploatare exact pe zonele cele mai bogate… Cum se explica? „Firmele străine nu au descoperit nimic, datele aparțin școlii de geologie din România. Am fost directorul Institutului de Proiectări Miniere și am realizat mine de aur în Apuseni. Scoteam și producții de 40 de kilograme de aur pe tona de minereu, ceea ce este foarte mult. Pot să spun că încă este mult aur în subteran, dar nu știu de ce nu-l exploatează direct statul. „Pe vremea mea, informațiile aveau caracter secret, dar acum le are toată lumea. Firmele straine «au gasit» metale prețioase în România consultând hărțile geologice realizate pe vremea lui Ceaușescu. Acum, statul, prin reprezentanții săi, a știut perfect ce dă în concesie”, spune dr. ing. Neagu.
Aflăm și lucruri noi! În 1925, în România s-a realizat o bază solidă de date privind toate zăcămintele naționale. Zăcămintele din țară au fost cercetate permanent de mai multe organisme de specialiști și inregistrate pe «profile», adică secțiuni desenate ale ariilor prospectate geologic. În 1968, toate aceste date au fost înregistrate și într-un calculator adus de la americani și instalat într-unul din sediile Întreprinderii de Prospecțiuni și Foraje «Geofizica», în strada Biserica Amzei, din București. În 1971, cei de la prospecțiuni au mai cumpărat un calculator, Texas Instruments, pentru stocarea datelor. A fost instalat în alt sediu, în strada Coralilor, din Capitală, unde se găseau și profile geologice realizate în toată țara. Pe baza acestor informații, Ceaușescu făcuse un plan de extracție până în anul 2050. Duăa 1990, în imobilul din Coralilor s-au lucrat primele numere ale ziarului «Adevarul». Ulterior, imobilul a fost cumpărat de omul de afaceri Ovidiu Tender, care desfașoară activități în domeniul prospecțiunilor geologice etc. În fine, în 1992, a izbucnit un scandal în sediul din Coralilor: dispăruseră toate profilele geologice! Una dintre persoanele care au lucrat în institut a spus că prețul vânzării documentației secrete a fost de 10 000 de dolari. Cine o fi fost cumparatorul? Ghici, ciupercă, sau consultă lista bogaților!
Dar, mai bine, să săpăm si noi! În 2005, presa românească semnala, cu mai bine de cinci ani înaintea acestor vânzari pe față, că „Statul își închide minele de aur”.
Cine s-ar fi gândit în acel moment că României i se pregătește – din interior, pe bani murdari, dar mulți -, otrăvirea, pustiirea și ruina?
Dar, să apelăm datele documentariștilor. „Ca structură geologică, zăcământul din zona Brad este unul dintre cele mai reprezentative din lume. În 1937, a fost mentționat în Enciclopedia Mondială faptul că România era în perioada aceea pe locul al doilea la extragerea aurului în Europa. Se estimează chiar ca «unu la sută din aurul lumii are în el transpirația moților», adică a fost extras de la Gura Barza, cea mai cunoscută mină din zona Bradului, ne-a explicat Ana Ursoi, geolog la Întreprinderea Minieră Barza.
În 1920, Societatea Română Anonimă „MICA” a preluat de la compania germană „Gotha”, ajunsă în pragul falimentului, exploatările aurifere din această regiune (…) 19 ani, din 1920 în 1939, a durat exploatarea zăcămintelor de aur din zonă de către societatea MICA. 19 ani în care «investitorul», deși a primit în plin lovitura recesiunii economice mondiale din 1929-1932, nu doar că a contribuit la creșterea Produsului Intern Brut al țării, dar a lăsat urme adânci în viața localnicilor. Mai mult, pe lângă exploatarea zăcămintelor de aur, Societatea MICA a dezvoltat zona: a deschis o exploatare de cărbune la Țebea, astfel încât s-a introdus curentul electric și s-au facut o mulțime de investiții în subteran, dar și în localitate, unde a fost înființat un sanatoriu, s-au construit locuinte etc. (…) Pe la conducerea Consiliului de Administrație al Societății MICA s-au perindat fostul prim-ministru al României, Ion Gigurtu, poetul, fostul președinte al Academiei Româneșți fost prim-ministru Octavian Goga, mareșalul Alexandru Averescu sau generalul C. Coanda. Nici unul dintre ei nu a abdicat de la politica de protecție socială a minerilor și familiilor lor, activitatea lor permițând acționarilor Societății MICA să scrie în «darea de seama» a Consiliului de Administrație, din 27 mai 1939: Cu această largă și sănătoasă activitate socială, desfășurata de noi, singura care contribuie efectiv la rezolvarea atâtor probleme grele ce frământă populația Munților Apuseni, socotim că nu ne-am facut decât datoria de buni români”.
Povestea e lungă, lungă… Poate, cândva, voi reuși s-o cuprind între coperțile unei cărți. După ce se va decanta…, dar nu cianurile pustiirii. Deocamdată, atât!
Lasă un răspuns