În Europa se petrec schimbări pe tăcute, iar politicienii nostri nu sunt capabili să le intuiască. Viziunile despre viitor ale liderilor europeni încep să se regrupeze în jurul popoarelor din care fac parte. Franta, Germania, Olanda, Danemarca, reanimă ideologiile naționaliste, își structurează competențele spre propriile interese economice și sociale.
România nu mai face nici măcar ceea ce făcea acum douazeci de ani. La ei, prezenta statului în economie este tot mai insistentă. La noi s-a descentralizat totul și s-a lăsat economia la cheremul miliardarilor și al corporațiilor straine. Noi nu avem absolut nici o atitudine cu privire la politicile venite de la Bruxelles. Acceptăm servili jugul menit „să ne salveze”. Deși natura banilor s-a schimbat profund în ultimele decenii, devenind instrument politic utilizat pentru a deține puterea, pentru a spori averea și a submina democrația statelor, F.M.I.-ul merge mai departe și are un nou șef. E drept, femeile sunt mai ușor de intimidat, așadar, era de așteptat ca acuzațiile la adresa lui Kahn să fie diminuate cu speranța de a deveni noul președinte al Franței. Ușor de controlat și de șantajat, nu va mai putea în veci să vina cu surprize la nivelul politicii mondiale.
Alegerea șefilor de stat a fost întotdeauna controlată. Se preferă indivizii compromiși și vulnerabili, cărora să li se arunce în spate vinovățiile, ori de câte ori puterea mondială trece prin zone minate.
Abia acum am înțeles că toate pseudo-revoluțiile, mai întâi cele din țările comuniste, acum cele din țările arabe, au fost declanșate programatic, nu doar pentru a le transforma în piețe de desfacere, în clienți ai marilor bănci mondiale, nu doar pentru petrol și gaze, ci pentru control total asupra lor.
Liderii din aceste state nu s-au supus, nu au jucat după muzica și regia lor. Alți lideri însă, cum este și în cazul țării noastre, au cedat rechinilor financiari, pe mai nimic, resursele și bogățiile națiunilor, amanetându-le viitorul. Prezentul omenirii funcționeaza conform unor protocoale. Dacă le vom intui, atunci vom înțelege de ce președintii iau decizii aberante împotriva propriilor popoare. Daca ar refuza, ar fi dați jos din funcții, ar fi alungați chiar și din țara lor, evident, prin false revoluții de stradă.
În RomÂnia, de cÂnd istoria se învârte mai repede, politicienii de etnie maghiară, întărâtați de protocoale secrete împotriva românilor, umblă cam gros îmbracați pentru vară. Cu palton și fular a fost filmat în iunie anul acesta chiar liderul acestora, ieșind de la masa regionalizarii.
Până la urmă, politicianul maghiar ca și cel român, tot neamuri de traistă sunt. Nu s-au putut ridica la nivelul istoriei. „Să trăiți bine!”, a zis cineva, și uite am ajuns să luam, ca popor, până și oxigen pe datorie.
Ne meritam soarta. Am votat pentru mici, bere, umbrele, lopeți și găleți. Cureaua s-a tot strâns pentru popor, însă pentru prim-ministrul surprins de jurnaliștii făcând naveta familiala cu elicopterul Serviciului Român de Informații, este o nimic toată.
Alt politician, folosindu-se de imaginea unui sportiv de performanță, cheltuie 20 de milioane de euro pe timp de criză, fiind huiduit de românii care taxează show-urile electorale bine făcute, mai ales dacă au conotație națională.
Nimic nou sub soare, însă! Poporul tot cu praful de pe tobă se alege, și în cazurile de mai sus, și în cazul Cetății Sarmizegetusa, zdrobită de buldozerele unei firme plătite de Consiliul Județean Hunedoara. Aripa de vest a sit-ului dacic a fost pusă la pământ pentru a construi, ce credeți?, o parcare destinată, atenție!, autocarelor cu turiști asteptați să viziteze ce a mai rămas din cetate.
Revenind la o temă care a înroșit edițiile ziarelor și ecranelor TV, cred totuși că se face prea mult caz de jignirile aduse ex-regelui. Nu empatizez cu președintele, dar de aceasta dată a făcut o afirmație dreaptă. „Ex-regele a colaborat cu regimul comunist și cu cel sovietic până în 1947, cnd a considerat că nu-i mai sunt utile. A fost și decorat pentru serviciile aduse, se poate verifica”. Mă surprinde și ma dezamăgește atitudinea intelectualilor (cu prețul unor compromisuri în favoarea lor), care somează președinția să-și prezinte scuze. Nimic mai înjositor! Câtă vreme unui popor nu i se respectă istoria și va fi îndopat cu minciuni diplomatice, vulnerabilitatea lui va fi în creștere. Fără un examen critic, serios, al societății românești de dinainte, din timpul și de dupa comunism, vom rătăci la braț cu fantomele criminale ale istoriei.
Lasă un răspuns