Comedia națională

Am asistat săptămânile acestea, uimiți, la o adevărată comedie națională. Pe toate posturile de televiziune și de radio oameni de toate vârstele se văicăreau, că autoritățile nu le-a mai permis absolvenților de anul acesta să copieze la bacalaureat. În primul rând vociferau cei în cauză, absolvenții. Fuseseră instalate camere de luat vederi în sălile de examen și nu mai putuse nimeni ,,să miște”. Unii se pregătiseră cu fițuici, alții cu telefoane, alții cu cipuri instalate în trompa urechii. Pentru astfel de ,,cuceriri” ale tehnicii plătiseră bani grei. Dintr-o dată, iată că ministrul învățământului dăduse dispoziție să nu mai permită nimănui ,,să opereze”, ,,să se inspire”. Se văicăreau părinții și bunicii, pentru că odraslele căzuseră la examen și nu mai puteau să meargă la facultate și nu mai puteau să ajungă….

Comicul situației consta în faptul că oamenii aceia, indiferent de vârstă, nu voiau să recunoască adevărul: măsurile luate nu erau altceva decât o încercare de întoarcere la normalitate. Nu a existat lege în cultura românească sau în cea străină, care să permită cuiva să ia un examen prin furt. Căci, de fapt, copiatul nu este altceva decât furt, hoție. Dumnezeu spune clar în Decalog: ,,Să nu furi!” Nu mai aduce nici un fel de comentarii, completări sau amendamente. E clar: să nu furi!

Nu vreau să fiu înțeles greșit. Deplâng pe elevii buni, care au avut ghinion să nu treacă acest examen hotărâtor pentru viitorul lor. Se poate întâmpla oricui să aibă un lapsus, un blocaj din cauza stresului, emoțiilor, oboselii. Numai cine nu a dat examene nu știe prin ce tensiuni psihice se trece în perioadele de examene importante. Nu este sfârșitul lumii! Munca cinstită și constantă, efortul temeinic nu se poate să nu dea roade. Mai sunt sesiuni și timpul pierdut acum se poate recupera. Pentru omul harnic nu-i dezastru, ci doar un simplu ghinion, o simplă poticnire.

Dezastrul poate fi pentru cei care au tras mâța de coadă în tot timpul școlii, mergând pe ideea că vor copia la teze, la extemporale, la examene, la orice teste și astfel vor absolvi gimnaziul, liceul, facultatea, masteratul, doctoratul chiar! Vor copia, vor mitui, vor cumpăra, vor face orice, dar nu vor învăța. Vor veni apoi în funcții înalte, conform relațiilor, pilelor și banilor de care vor dispune și vor ferici poporul, ,,cu capul lor de oaie creață”, cum ar fi spus Mihai Eminescu. Am lucrat în învățământ douăzeci și unu de ani până acum, cu elevi de la clasa I-a până la a XII-a și cu studenți de la anul I la anul IV. Am cunoscut tot felul de copii și tineri. Mă plec până la pământ în semn de respect în fața celor care au înțeles, că prin muncă vor reuși în viață, dar disprețuiesc șmecherii, farseorii, piloșii, șpăgarii și… măgarii. Cei mai mulți dintre aceștia sunt copii de bani gata. Nouă ani am predat la diferite licee din Severin. Nu m-am dus niciodată cu mașina în parcările liceelor respective. Mi-ar fi fost rușine să-și parcheze alături de mine un elev mașina sa mai scumpă de zeci de ori față de a mea. Cei mai mulți dintre cei care au picat acum la bacalaureat sunt dintre cei care erau culeși de poliție de prin baruri în timpul orelor de curs, cei cu sute de absențe motivate cu adeverințe medicale cumpărate, cei care distrugeau în mod barbar mobilierul școlii, cei care făceau gălăgie în orice împrejurare, cei care etalau în orice moment bogăția familiei în care avuseseră prilejul să se nască. Circula chiar un fel de folclor contemporan de genul: ,,Tineret – mândria țării,/ Spaim-avutului obștesc!” Dezastrul a fost, cu siguranță, pentru cei care ascultau la cască în timpul orelor și în tot momentul muzică sau orice altceva, numai spusele profesorilor nu, cei care petreceau nopțile prin baruri și discoteci, cei care vagabondau zeci și zeci de ore pe  internet, cu tot felul de jocuri și prostii, iar a doua zi veneau la școală să dormiteze în bănci.

Am avut prilejul să văd profesori venind cu lacrimi în ochi de la câte o clasă și să spună: ,, – Amară este pâinea din învățământ! Am ajuns să-și bată joc toți terchea-berchea de noi!”

În general, se aruncă vina pe profesori, că nu sunt în stare să se impună, să găsească metodele cele mai potrivite ca să-i atragă pe domnii elevi. Nu am prea auzit pe nimeni să caute cauzele și în altă parte. Faptul că în licee se intră ca în piață, fără examen, fără cernere severă nu-l ia nimeni în calcul. Școlile sunt nevoite să-și caute elevii, să-i accepte oricum, uneori chiar dacă nu știu să scrie, doar să-i aibă la inventar. Școlile au nevoie de un anumit număr de elevi, ca să poată să existe. Repartizările pe bază de calculator sunt un dezastru. Scoatem analfabeți pe bandă, le dăm diplome și ne batem cu pumnul în piept că am realizat ceva în învățământul, în cultura și în societatea românească! Este ceea ce ar fi spus Petre Țuțea, un fel de ,,a se afla în treabă, ca metodă de lucru la români!”

Măsura luată anul acesta la examenul de bacalaureat a fost excepțională și ea trebuie extinsă la toate formele de examene. Criminală este însă activitatea unor directori de licee și profesori, care au găsit, totuși, soluții ca elevii lor să copieze. Fie că au oprit curentul electric din școală în timpul examenelor, iar camerele de luat vederi au închis ochii, fie că au vândut subiectele, fie…, fie… !  Este regretabil că tocmai directorii de licee și profesorii care au avut cu adevărat conștiința datoriei și au aplicat legea fără menajamente sunt sancționați și puși la zid, fiindcă elevii lor au obținut rezultate slabe! Aplicarea corectă și fără discriminare a unei astfel de legi ar putea oferi tinerei generații o reală egalitate de șanse, o motivație pentru muncă cinstită și temeinică, o descurajare a lenei, fraudei, imposturii și, de ce nu, o speranță pentru viitorul națiunii!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*