Axele Universului – bisericile din lemn

Sub piscurile munţilor Rodna, Maramureş sau Ţibleş dar  şi sub dealurile Codru  sau pe văile de apă despletite între molcome coborâşuri montane, vei găsi călătorule, câte o biserică de lemn a cărei turlă ţâşneşte   spre lumea cerului.

Muntele, în Antichitate, simboliza în acelaşi timp centrul ăi axul universului iar celelalte elemente, cum sunt copacul coloana, stâlpul, săgeata, reunite într-o idee unică sunt definite de-a lungul unui ax ideal sau concret. Cum fiecare ţară îşi are propriul centru, păstrând proportiile, Ţara Maramureşului ar răspunde unei asemenea funcţii prin răspândirea pe teritoriul său geographic  a bisericilor unicat, construite din lemn. Mai mult, încă din vremurile străvechi, putem spune că în inima satului clopotniţa,turnul clopotniţă, turla azvârlită spre cer ,răspund aceleeaşi nevoi de ocrotire providenţială.

Multe din mânăstirile şi bisericile ortodoxe , um a fost lăcaşul de cult ortodox de la Barsana, au rezistat presiunilor  Bisericii Romei, de la mijlocul veacului al XVl-lea. Poate de aceea, civilizaţiile preelenice au considerat copacul , din care se construiau casele sau obiectele casnice sau de cult, centrul axial, consacrându-i un cult: dafinul lui Apollo, teiul în Germania, frasinul în Scandinavia, smochinul indian în India, bambusul în Japonia şi exemplele pot continua.

Pentru Maramureş, străbunii au ales două esenţe de copaci, pe care i-au considerat înfipţi în mijlocul universului lor: bradul şi stejarul.

Într-una dintre cele mai vechi vetre locuite neîntrerupt, descoperindu-se aici obiecte din epoca bronzului şi din perioada romană, atestată documentar din sec. al XI –lea, la IEUD, localitate declarată  monument istoric şi zonă protejată, se afla Biserica de lemn, Ieud Deal, construită din lemn de brad în sec.al XIV-lea. In această localitate aflată pe valea Izei se găseşte, aşadar, cea mai veche biserică de lemn din Romania (1364), după unii cercetători, cea mai veche construcţie din lemn din Europa (sec.XIV).  Dar ceea ce se consideră o descoperire preţioasă este” Codicele de la Ieud” din 1391, descoperit în podul bisericii , cel mai vechi document scris de mână în limba română cu caractere chirilice. Documentul se află acum la Biblioteca Academiei   Române. Biserica este amplasată în zona cea mai înaltă a localităţii iar  turla sa zveltă, înaltă de peste 30 de m,  scrutează zările.

În inima Maramureşului – sub crestele munţilor Igniş  şi Gutâi  – la Surdeşti, comuna Siseşti (10 km sud de Baia Sprie) a fost construită în sec.al XVIII-lea o biserică a cărei turlă atinge 54 de metri. Este  clasificată UNESCO. Mai sus de celebra biserică se află o casă veche  de secol XVII, tipica Ţării Chioarului. De asemenea, pe râul Cavnic se păstrează  valori vechi, ce ne amintesc de meşteşuguri străbune şi de tradiţii desfăşurate într-o magică ambianţă.

Cel mai frumos ansamblu monahal se afla la Bârsana, una din comunele mari ale Maramureşului, aşezată pe malul drept al râului Iza, la o distanţă de 20 de km de Sighetul Marmaţiei. Este o zonă protejată, comuna Bârsana fiind atestată documentar în 1326, când printr-o diplomă regele Carol Robert I de Anjou recunoaşte şi întăreşte în aceste locuri prezenţa  cneazului  Stanislau, numit şi fiul lui Bârsan.Vechiul lăcaş monahal din Bârsana(1720), inclus şi el în Patrimoniul UNESCO a însemnat o şcoală pentru preoţii satelor din zonă dar şi sursă de cărţi de cult româneşti, tiparite  şi aduse din Moldova sau Ţara Românească dar şi de icoane pictate în atelierele propri.

Ansamblul monahal construit din lemn, în tradiţie locală de meşteri din Bârsana , cuprinde poarta maramuresană, biserica, înaltă de 57 de metri, altar de vară, casa cu chilii, casa meşterilor şi mai nou,  muzeul ce aminteşte de cultura şi civilizaţia maramureşană. Prin strădania obştei mânăstirii,  cu câţiva ani în urmă, s -a ridicat un motel cu 20 de camere duble, administrat de măicuţe, unde sunt cazaţi oaspeţii mânăstirii. Aflată într-o zonă fascinantă prin peisajul panoramic, înconjurată de munţi , Mânăstirea Bârsana se înscrie pe harta ţării printre miracolele lumii.

Odată cu trecerea timpului se naşte tradiţia de a colecţiona, de a expune şi de a păstra totul ca într-un muzeu. Şi cum timpul lucrează în favoarea   muzeului – în Ţara Maramureşului, mereu printre tezaure – se vor afla slobozite spre cer, bisericile sale  de lemn, monumente UNESCO, unice în Europa.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*