În România de ieri se vorbea de performanţă, de tradiţie în performanţă. În România de azi se vorbeşte de performanţă fără acoperire, de demagogie, de imbecili cu diplomă, de industrie de capete pătratre şi se ridică la rangul de valoare naţională plagiatul şi “lustrul fără bază”. Se vorbeşte astăzi la nivel înalt de criză de valori, dar şi de incompetenţa profesorilor, argument ce justifică mizeria salarială şi denigrarea profesională a cestora. Dar cei ce denigrează educaţia şi întregul sistem de învăţământ nu se sfiesc să pomenească în lungi discursuri demagogice, cu pretinsă naivitate, pentru a nu spune mai mult, de valori, de identitate, de deschidere şi transparenţă. Demagogi ce-şi trâmbiţează competenţele deşi au fost formaţi, în mod paradoxal în şcolile româneşti.
Și nu pot să nu mă întreb cum să fie considerat prioritar învăţământul într-o ţară în care preşedintele ridică la rangul de valoare rezultatele sale mediocre, deci propria lipsă de performantă? Oare ce durată ar avea o conferinţă de presă avându-i ca invitaţi pe Spiru Haret, actualul Ministru al Educaţiei şi Traian Băsescu?
Câţi români ştiu că a treia generaţie de beneficiari ai Bursei Speciale « Guvernul României » a revenit în ţară cu intenţia declarată de a lansa programe de dezvoltare în diverse domenii ale administraţiei publice româneşti?
Deşi conform contractului semnat de către fiecare beneficiar, cei întorşi în ţară ar trebui să devină manageri publici, urmând să fie repartizaţi pe funcţii de conducere în administraţia publică românească pentru a acţiona ca agenţi ai schimbării, o nouă generaţie de tineri entuziaşti vine să îngroaşe rândurile celor ce aşteaptă recunoştere, debusolaţi şi demotivaţi.
Pe de o parte cei aflaţi încă la studii, la universităţi de prestigiu, sunt prinşi între presiunea de a fi performanţi şi cea de a face faţă lipsurilor materiale, datorate unei proaste gestionari a banilor de către MECT.
Pe de alta parte, cei întorşi în ţară încearcă să identifice Guvernul care i-a recrutat şi selectat, Guvernul actual parând surd la nevoile pe care specialişti din aparatul său le-au identificat în momentul lansării acestui program, fiind totodată mut cand i se cer justificări ale tergiversării îndeplinirii obligaţiilor sale contractuale.
Cum poate fi calificat un Guvern ce nu oferă nici o şansa unui beneficiar al bursei sale, transformându-l în şomer de lux pe durată nedeterminată, dar pe care instituţii din Belgia îl recrutează într-o lună ?
Câtă încredere să avem într-un Guvern care se dezice de propriile responsabilităţi, risipindu-şi resursele financiare şi umane şi totodată declamând cu infatuare reducerea exodului de materie cenuşie peste hotare ?
Soluţii există , există şi oameni care le pot pune în practică, dar sunt şi interese politice PROcorupţie, PROhaos şi PROdevalorizare a imaginii românului.
Lasă un răspuns