Stelian Tănase m-a călcat pe șotron…

Vineri, 15 iulie 2011, s-a consumat cel mai istoric eveniment și reviriment despre care generațiile viitoare își vor aminti cu steaguri și onoare și de spre care se va scrie cu mii de hectalitri de cerneală virtuală pe sute de mii de pagini digitale: celebrul, cerebralul, socraticul, ilustrul, genialul Stelian Tănase, sosit dintre semizei între oameni  vii, pentru o încercare (ce moarte nu are, dar nici viață lungă…), a coborât aici jos (vorba versului poetului…), în lumea  userilor de rând ai rețelei de (de)socializare facebook, transformată în fuckBoc(!))  de căte el și alți corifei și morfei mediatici, a luat un cap în gura lui de Tănase- Gură de Aur de canal, de canal de televiziune… Un eveniment istoric din lungul scurt ev (parcă am fi la curve, negociind cu  Politica și Presa la Crucea de Piatră …)  ce nu s-a mai văzut de la reacțiunea din `89…

Scurt (!): nu de prea multe zile Stelian Tănase descarcă, postează și postulează din două în două ore, de pe blogul lui cu telegrame gazetărești gen Costăchel Gudurău, numai titlul de ele, pe pagina principalelor grupuri cu cei mai numeroși membri. Insinuarea în grupuri? Simplu: ori ceri să intri, ori te bagă cineva… Ca la partide. Pentru numele și poza  acestui ”user” de notorietate, s-a făcut repede loc, având în vedere că abia prin februarie s-a blogit…

Așa m-am trezit și eu cu o mulțime de Steliani Tănase, de mai multe ori pe zi, pe pagina grupului meu, Mișcarea România Altfel – Alianța Forța Națiunii, ceea ce ar fi trebuit să mă onoreze, să mă împăuneze, mai ales că și alți jurnaliști, atrași ca muștele de Tănase, au început să își depună articolele. Măi să fie… A crescut rapid numărul membrilor grupului, a crescut și șansa răsfoirii ziarului Națiunea de către mai mulți colegi de breaslă și cititori. Nimic să mă deranjerisească, vorba coanei Chirița… Până să mă apuc azi să scriu și să dau și eu un scurt – afurist cuvântul  ăsta – comentariu la scurtul anunț al lui Tănase că trebuie să deschidă deja ”un al doilea cont facebook pentru viitorii prieteni virtuali.” O useriță frumușică și amabilă l-a învățat un truc tehnic prin care să își transforme contul limitat la 5000 de amici  într-un cont nelimitat, de persoană publică, de vip, sau așa ceva…Și, de caniculă, de gură rea ce sunt,  mă pune ăl mai negru decît Stelian, să dau și eu cu tastatura:

Asta ar însemna ca Stelian Tănase să nu mai fie viu, aparent viu, real, carnal, personal, amical…printre prietenii și simpatizanții cărora, consilierul sau consilierii lui care stau pe FB toată ziua în numele lui, a(u) reușit să le dea impresia că el, Stelian Tănase, persoană fizică(!) încalecă dimineața pe mârțoaga de travaliu cu sacii plini de articolașe și mesaje de postac și descalecă noaptea târziu… Dar între timp este și la catedră, la recepții, la 3×3 de 3×3 cu alde Mircea Dinescu, la citit și scris cărți despre cărți, la interviuri, la întâlniri, la masă, la scaun(!)…M-ar mira să fie condeiul lui în scurtisimile de pe blogu-i din care i se aduce în FB scriitura telegrafică, un fel de maxime minimale, cugetări în foi de ziare, varză  gazetărească având o singură țintă: băsesceala, boceala, udreala, pedeleala… Asta se cheamă muncă extraplan în rețea,  peste program(ul televizionist)…Pe Victor Ciutacu, în urmă cu vreo doi ani și jumătate, l-am despamizat(!) grabnic împieidicânadu-l să mai  intoxice și pe FB precum pe moșia lui Felix…Pe Radu Tudor l-am făcut doar să mă scoată grabnic de pe lista lui, să mă blocheze, lipsind fiind de har și de vocabular, de condei cum se zice, pentru replici… Corina Dragotescu a dovedit ceva eleganță prin nonșalanță, lăsând impresia că nu o irită și nici nu o duc în ispită persiflarile mele, articulând-o cu vreo două editoriale dedicate ei, drăgălașei bubuline bubaline…I-am călcat pe mulți mercenari mediatici, gladiatori intoxicatori, pe coada domniilor lor…Nu mai spun  pe câți politicieni, politruci, domni, tovarăși și duduci… Pe tine, Stelian, nu mi-aș permite, din motive pe care abia aștept să le pot face publice…Dar și cănd îmi voi permite…” încheiam eu comentariul  colțos care, după câteva secunde s-a volatilizat, a fost șters …

Vă este clar, nu mi-a convenit să intre acest intrus cu bocancii plini de noroi din gunoi în pagina mea, să lase impresia celor care îmi recunosc moralitatea și scârba față de lichelele din politică și jurnalism, că m-am făcut frate cu dracu și îi permit să verse ce vrea și cînd vrea, abuziv cantitativ și necalitativ educativ, debitații de pe un blog pentru intoxicații. Am repostat comentariul pe ”wall-ul” cu pricina, crezând că este în neregulă ceva tehnic, sau am uitat eu să enterez(”)..De cum postam comnetariul, dispărea după cîteva secunde, eu postam, el ștergea, eu postam, el ștergea…Și nu numai pe pagina grupului meu, ci și pe celelalte pe care dejectează zelos și cufuros ceea ce produce, el, sau scribaciii lui…

Ei bine, îndârjit, am pornit pe urmele lui repostând textul prin care i-am atacat onoarea de jurnalist-postac, ce să fac și cum să tac, anunțând ”virtualii” că ceea ce am anticipat s-a întâmplat: ”A triumfat” lașitatea jurnalistului, analistului, scriitorului, televizionistului Stelian Tănase care a preferat să mă scoată dintre ”prieteni” la minut, să mă blocheze, să își șteargă  postările subjurnalistice și semidocte de pe paginile grupurilor mele – ziarul NAȚIUNEA și MISCAREA ROMANIA ALTFEL – FORTA NATIUNII. A șters-o… La fel au procedat muierește  și alți dudui(!) și duduițe publice impudice care au zburdat și s-au dat pe FB pănă când să le tai elanul luându-i cornele cuvintelor, acuzându-i individual sau în grup că fac muncă ordinară de mercenari, de postaci, de intoxicatori la normă… Am dat cu ei de pământ… Pămânrt în care au galerii în care s-au retras mustăcind zburliți, otrăviți de raticidul aplicat… Și nu este decât o  doză minimală, conjuncturală, deocamdată neletală…

Lăcomia de spor la deturnarea românității și așa vraiște, în derivă, l-a determinat să se insinueze pe pagina mișcării pe care o construiesc anevoie, ca furrnica, bobiță cu bobiță, de peste doi ani, având grijă să o întrețin neinfestată de șobolănimea politicianistă și gazetărească. Cu ce tupeu crescut și dospit din drojdia perfidiei, a mistificării și manipulării zi de zi, pe față, fără jenă, ca și cum suntem o masă de dobitoci, și-a permis să intre Tănase cu de la sine nesimțire și să își scuipe debitațiile de  blogist în slujba vânților, felicșilor, patricilor și a altor lichele care pun țara pe butuci. A călcat în șotronul meu o dată, de două ori, de zece ori și  m-am prins cum joacă: a țintit grupurile cu număr mai mare de membri și dă-i și descarcă, da-i și descarcă otravă  pentru conștiințe, răstălmăciri paragazetărești în două-trei fraze din care trebuie să reții, subconștient mai ales, ideea că suntem în cel mai mare rahat de 200 de ani din cauza ultimilor ani de domnie scremută a Băsescului… De parcă răzmerița aia în care a jucat și el un rol important, a avut loc acum câțiva ani, nu în urmaă cu două decenii… Mai zelos dar și mai chelios decăt Codrin Ștefănescu și Iuliu Urban, mai stelos(!) decăt Radu mamii (Tudor) cel cu stele, ofițer sub descoperire(!) care are păr, decât Dragoteasca ( ea ba are, ba nu are…), decăt a-micul Cristian Diaconescu care traseiește(!) și pe centura FB, clonat, multiplicat, devenind tri- , tetra- , poli-aconescu(!) tot stând la sfadă ca pe stradă (unde nu ar avea curaj, și-ar lua-o…), decât zeci de alți mușterii și mușterițe, muște și mușițe.

Ei bine, am comis-o, era vremea să îl iau și să îi zic: Ia ascultă mă musiu, oi fi tu Rică Venturiano al telepresei de macaz care toarnă foc pe gaz(!), dar nu ai priceput, nu ai avut ochi să auzi și urechi să vezi(!)  printre rânduri și printre scânduri, ori peste gard, ca să nu te ard, că pe aici – mă refer la pagina mișcării –  nu se trece decât cu ciocul mic și jocul mărunțel de glezne, că este interzis să verși venin amestecat cu pelin pe pagina asta înființată împotriva leprelor, gipsaților(!), trădătorilor, prădătorilor, turnătorilor, intoxicatorilor, oportuniștilor, carieiriștilor, lustrabililor, contagioșilor de boli sufletești și morale între care, excelezi printre cațavenci de tot caragialele? Nu îți este rușine, Tănase?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*