O lume aflată în delir controlat clădită de artistul Tudor Banuş, scoate la iveală un conglomerat de făpturi reale sau fabuloase cu aspect de cele mai multe ori bizar, gândite prin forme exagerate şi dominate de o tensiune puternic evidenţiată.
De factură gravor, ilustrator şi pictor, Tudor Banuş a urmat cursurile Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu” şi a École Nationale Supérieure des Beaux-Arts din Paris. În căutarea recunoaşterii profesionale, din 1972 (la vârsta de 25 de ani) se stabileşte definitiv la Paris şi începe să îşi contureze o carieră de succes pe plan internaţional. În calitate de ilustrator, începe să colaboreze cu prestigioase publicaţii printre care : „Le Monde”, „The New-York Times”, „Die Zeit”, „Le Point”, „Le Figaro”, „L’Express”, „New York Magazine”, „Ca m’interesse”, „Science et vie” sau cu edituri precum Laffont, Gallimard, Hachette, Les Presses de la Cité, Seuil, Abrams, Simon and Schuster etc.. Anii ce urmează, aduc cu ei organizarea a numeroase expoziţii personale la Paris, Bruxelles, Londra, München, Hamburg, Viena, Düsseldorf, Nüremberg, Geneva, Basel sau New York.
După o lungă absenţă din cadrul manifestărilor artistice de pe plan naţional, revine acasă, precum multi alţi artişti, şi ilustrează în 2004 „Enciclopedia zmeilor” de Mircea Cărtărescu, pentru care i se acordă Premiul naţional din partea Ministerului Culturii. Evenimentul este precedat în 2010 de publicarea albumului de sinteză „Parc(o)urs” de către Institutul Cultural Român, care are menirea să reia întregul său traseu biografic şi artistic. În prezent, ajuns la vârsta de 65 de ani, artistul îşi descoperă în sfârşit locul meritat în peisajul artistic românesc prin organizarea unei expoziţii retrospective intitulată „Delir controlat” şi găzduită de galeria Dialog.
La origini un bun desenator, fapt datorat şi studiilor sale de arhitectură, Tudor Banuş reprezintă un iscusit făuritor al unei lumii realiste percepută prin prisma unor elemente fantastice, ce fascinează şi în acelaşi timp intrigă privirea, ce nu se conformează logicii uzuale a compoziţiei. Într-un rol secundar, în arta sa de a comunica grafic prin imagini ce suplinesc cu măiestrie cuvintele, se situează culoarea, cu menirea de a acompania reprezentările. Operele sale reprezintă frecvente trimiteri la mitologii antice şi un interesant joc opozant între angelic şi erotism exploziv.
Cu un suprarealism ce poate fi denumit baroc, datorită universului creativ suprapopulat de elemente complexe lăsate în libertate, ce ating grotescul, şi cu o manieră de reprezentare în stil Art Nouveau, exprimată prin finețea ornamentală a liniei e Tudor Banuş, fire cosmopolită, dă naştere unei fascinante dezordini aparente, plină de dramatism şi frenezie.
Lasă un răspuns