Prin urmare și-așa deci, este vorba despre… ruși (altă dată despre greci…)

Autoritățile ruse erau deja ranforsate, încordate, tensionate ca un arc și cu săgeata gata  când Băsescul  (nostru) cel de toate crizele și surprizele, cel de toate declarațiile, speculațiile și perorațiile le-a pleznit-o, mai întâi pe 22 iunie și apoi pe 30 iunie,  nu pe neplac, ci parcă să le vină de hac, de le-a rupt săgeata…(Spun „Băsescul nostru” fiindcă trebuie să ni-l asumăm, dacă tot nu putem să ni-l asomăm…).

Este vorba, cum bine se știe, despre ”tupeul” șefului de stat român de a fi dat timpul înapoi și de a se fi băgat și el în război, adică în problemele de război din anul 1941, despre ”bravada (lui) nerușinată, care justifică agresiunea nazistă și întinează memoria a milioane de victime ale nazismului”, așa cum l-a afurisit în termeni nu prea ortodocși ortodoxul MAE rusesc. Aflăm cu durere și plăcere(!) că președintele Medvedev l-a pedepsit pe cotroceanul român atacându-l franc pe flancuri(!) cu fleanca, nu precum Ștefan cel Mare pe turci, la Soci, la smmitul Rusia- NATO, motiv de plăcere, satisfacție și orgasm diplomatic pe Twitter al ambasadorului rus la NATO, Rogozin.

Președintele Medvedev a fost mânios pe omologul român, spuneau deunăzi gurile rele ale bunelor ziare rusești, pentru decalarațiile legate de Antonescu (Ion, specific spre a nu crea vreo regretabilă confuzie și premoniție…) și participarea României alături de Germania nazistă împotriva lor, a rușilor. Rușii de la Soci au sărit ca din arc să își debiteze indignarea, să îl pună la zid, nu la pom ca Wilhelm Tell, cu propriul măr al lui Adam, adică al lui Traian, pe propriul creștet păros(!) pentru poziția antirusă, pentru crima de a fi întors chiar și el, contemporanul nostru cotrocean (dacă ar fi fost mareșal, sau măcar născut și apt combatant la acea vreme), armele împotriva rușilor cum a procedat și Antonescu (nu Crin…).

Și cum nu l-ar fi săgetat, indiferent unde l-ar fi nimerit sub măr, căci sub păr ar fi fost prea jos, fără efect mortal, când președintele nostru din popor și din topor, dacă tot descuiase lacătul vorbelor grele (nu ale ciutacului, al dracului…), s-a apucat să toarne gaz rusesc pe foc românesc pe 30 iunie, încercând și chiar reușind să spună că prin mișculația Pactului Ribbentrop-Molotov România a cam fost deposedată de baloane (teritorii)  în meciul urrrât jucat dar și mai urrrât arrrbitrrrat( cum ar spune Radu Banciu) de către aliații noștri ccidentali care ne-au întors impardonabil pardonul la fazele cele mai decisive, teritorii (re)cucerite cu mari sacrirficii, cu mari jertfe și glorie recunoscută în 1918.

Și așa, iacătă ce ne face Băsescul ăsta nouă, românilor, cum se crede el, fostul lup de mare, lup singuratic” în fața ciobănescului caucazian, când, de fapt, măcar noi, haita lui românească, să recunoaștem că nici ciobănesc mioritic sau carpatin nu e, ci doar ciobănesc, cum ne pune el în gura lupului, cum îi obligă el pe prietenii noștri cazacioci să îl ia și să ne ia în seamă, ce zic eu, în serios, dacă nu și în calcul(!) cu astfel de ”speculații pe subiecte istorice” ca practică tot mai îndrăzneață, obraznică și nediplomatică în politica diplomatică a ultimilor ani, cum îl pune el, Băse Vodă pe țar pe jar când e vorba de Republica Moldova ca trup din trupul României…

Păi, cu scutul în spate (care de obicei se ține în față, dar vorbesc de scutul antirachetă nu antijachetă), cu frontiere la Moldova și Ucraina, state apartenente CSI, și cu noi, cei 22 de milioane (statistic) de euroromânași (bine că nu știu rușii cât suntem de lași), îi dă mâna, mai bine zis gura, Băsescului să se joace de-a ruleta rusească pe moșia strămoșească atâta vreme cât parcă s-a întors lumea cu susul în fund(!) și ne-a venit și nouă moara la apă(!!): aliații occidentali tac și de data asta, par a nu se băga, a nu vedea, dar acum o fac în favoarea noastră, c-așa-i în politică, Banciule, ca și în forbal, dă-mi-o mie, na-și-o ție…contează mai puțin, dar contează nu cine contrează, cine centrează, cine driblează, cine marchează sau ratează, ci cine arbitrează și știe când nu trebuie să se uite la fază…

Gurile alea rele de care vorbeam cu gura mea rea digitală mai sus, spun că România i-a pus-o Rusiei intenționat, provocarea, că alde Băsescu nu s-a apucat el, așa de capul lui, să accepte pe cap mărul ăla de înfipt săgeata, dându-se acum, în prezent, cu naziștii din trecut, atacând ca nebunul regele(!) și vârându-și coada paternă cu grijă maternă în politica moldovenească internă – dovadă cacealmaua ascederii la putere a fostei opoziții unioniste pe mâna băsesciană aparent moartă, ca la poker, dar agilă, virilă și  prestidigitatoare pe dedesupt, printre picioare, prin servicii și politica pașapoartelor românești pentru fâșiile urcainiano-moldovenești.

Clar că șeful statului român face jocul Occidentului cu riscul reactivării Războiului  Rece care pe ruși chiar nu-i lasă rece și, măcar din orgoliul vechilor glorii, ar putea denunța tratatul de dezarmare nucleară încheiat cu SUA dacă și yankeii ăștia nu se potolesc cu scutul lor antibrichetă(!) pe aici, prin estul Estului…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*