Deriva bunului simţ

Societatea se „zbate” într-o continuă imoralitate. Nu putem fugi de noi înşine şi de timp.Instabilitatea este provocată de răutatea unor „personaje” certate cu legea, cu bunul simţ,cu omenia.Bunul simţ deşi… un bun comun, a intrat în derivă.

Dacă nu luăm atitudine corectă, de nu ne ţinem unii de alţii întru dragoste,se adânceşte şi mai mult criza acestuia. Unde ne sunt înţelepţii care să ne ajute să scoatem bogăţiile din interiorul nostru şi să trăim într-o ţară demnă şi dreaptă? Doza de frustare, de dezamăgire a crescut de la an la an şi din cauza inechităţilor, tupeului demolatorilor de vise şi destine. Nerespectând drepturile cetăţenilor nu putem în acelaşi timp să le pretindem un comportament civilizat. Unii urmăresc doar „desăvârşirea” materială şi nu cea spirituală, apropiindu-ne astfel şi mai mult de prăpastia socială. Lipsa locurilor de muncă, „lovirea” bunului simţ prin mass-media, în care predomină vulgaritatea, pornografia…, nu aduc beneficii oamenilor ci dimpotrivă îi schilodesc, sufleteşte. Săracia, disperarea, ruşinea şi scârba se citesc pe chipul bătrânilor, salariaţilor şi al multor tineri de la oraşe şi sate. Mintea, trupul nemuncind adorm, deci nu zidesc binele. Preocuparea zilnică, bătălia pentru îmbogăţirea prin orice mijloace,a devenit sursa principală de înjosire a omului.

Corupţia a devenit subiect cotidian de discuţie dar nu la fel şi de luptă pentru reducerea şi lichidarea acesteia, în primul rând de la vârful societăţii şi din viaţa cotidiană. Lăcomia celor ce-au dat de gustul banilor este mare, duce la pierderea cinstei, al obrazului şi în final al libertăţii. Bunul simţ se poate manifesta în orice ocazie:î n administraţie, în politică, spitale, şcoli, în instituţiile publice, în familie, la locul de muncă, în traficul rutier, în relaţiile cu şefii, cu prietenii, pe stradă, în comerţ, sport, etc.

Adevărata bogăţie stă nu în numărul banilor ci în numărul de fapte bune înfăptuite pentru semeni. Mirosul banilor murdari alungă… bunul simţ din cetate. Putem vorbi, din nefericire de un regres intelectual al politicii româneşti, de antieducaţia unor emisiuni TV care uneori fac din infractori, curve. vedete. Mituirea, şpaga, lăcomia sufocă firescul,întunecă chipul frumos al zilelor. Demolatorii normalităţii, ai traiului cinstit prin muncă şi respectarea legilor, să fie izolaţi şi traşi la răspundere pentru faptele lor. Nu putem îngădui la nesfârşit să vedem cum spuma tineretului pleacă să lucreze în străinătate, înstrăinându-se de propriul popor şi de marile valori ale acestuia.

Pierderea identităţii este, cred eu, o mare crimă, o crimă sufletească de neiertat. Sunt afectate sectoare întregi de activitate şi am „normalizat” incompetenţa şi neruşinarea. Să ne întrebăm: „Cine, de ce, cum de s-a îngăduit să se ajungă la acest dezastru?”. N-am să dau exemple, sunt prea numeroase şi pentru faptul că provoacă şi mai multă violenţă verbală… Cu siguranţă nu putem ieşi sau înlătura crizele fără muncă şi responsabilitate. Să-nvăţăm din lumina înţelepciunii strămoşeşti: „ne întărim în iubire numai iubind“. Să fim în slujba celui Preasfânt, în slujba aproapelui nostru, în slujba binelui. Dragostea şi credinţa ne vor ajuta să ieşim din starea neplăcută în care ne aflăm şi România va redeveni o realitate a bunului simţ, a bunăstării şi înţelegerii umane.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*