Încă nu se cunoaşte exact care a fost sursa de inspiraţie a constructorilor de biserici cu aspect de navă din Moldova şi nici mesajul pe care au dorit să-l transmită generaţiilor viitoare prin intermediul acelui stil arhitectonic.
Trecutul uitat umbreşte viitorul şi , ca să îndepărtăm o parte din neguri , să ne întoarcem cu gândul spre primii ani de după zidirea lumii, a căror socoteală a fost ţinută cu atâta străşnicie de către voievozii români.
Strămoşii noştri, oameni la fel de inteligenţi ca cei de astăzi, erau nevoiţi să trăiască simplu (nu primitiv aşa cum savanţi încearcă să-i prezinte) datorită calamităţilor naturale care se ţineau lanţ, una dintre acestea fiind inundaţiile a căror amploare crescuse odată cu încălzirea climei şi care , peste noapte , le spulberau întregul avut.
Cu toate acestea , după ce apele se retrăgeau în matca lor, oamenii se întorceau în vecinătatea râurilor unde se aflau cele mai prielnice locuri pentru practicarea agriculturii.
Pe vârful dealurilor din apropiere îşi pregăteau din timp refugii sigure în care depozitau hrană, haine, unelte şi construiau staule pentru o parte dintre vite.
Se poate că la un moment dat cineva s-a gândit să construiască în locul magaziilor din vârful dealului o corabie cu ajutorul căreia la nevoie să poată să navigheze până la un loc prielnic ducând cu sine toate cele necesare unui nou început al vieţii.
Dacă într-adevăr ceea ce ne închipuim a fost într-adevăr o realitate atunci acele corăbii mântuitoare numite de cei vechi DAVE îndeplineau şi funcţia de locaşuri de cult în care se aduceau mulţumiri Tatălui Ceresc.
Bisericile din Moldova cu aspect de corăbii construite în vârful dealurilor stau ca o mărturie a celor scrise în Vechiul Testament despre Noe şi ne fac să ne punem întrebarea dacă, nu cumva, portul de plecare a personajului biblic din calea apelor potopului a fost undeva în ţara DAVELOR.
Lasă un răspuns