Impresionismul lui Rudolf Schweitzer – Cumpăna

O lume dominată de culoare cu o vibraţie vie şi un joc între lumini şi umbre cu efecte fascinante aparţinând pictorului Rudolf Schweitzer-Cumpăna, se dezvăluie în Spaţiile Medievale ale Muzeului Naţional Cotroceni, cu ocazia expoziţiei „Rudolf Schweitzer – Cumpăna, 125 de ani de la naştere“.

Peste 120 de lucrări reprezentative pentru opera artistului şi diferitele etape ale creaţiei sale, cuprinzând  tablouri pentru fiecare an de la dispariţia sa, sunt aduse în atenţia iubitorilor de arte plastice de către Muzeul Naţional Cotroceni în parteneriat cu Societatea Colecţionarilor de Artă din România şi în colaborare cu Muzeul Judeţean Argeş – Galeria de Artă „Rudolf Schweitzer-Cumpăna“ Piteşti, Muzeul de Artă Vizuală Galaţi, Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu, Complexul Muzeal Naţional „Moldova“ Iaşi .

Provenind dintr-o familie de origine germană, decisivă în formarea sa artistică a fost plecarea la Berlin în 1904, unde a urmat cursurile Academiei Regale de Arte Frumoase. La Berlin a studiat în spirit conservator pictura cu Adolf Schlabitz, Erich Hanche şi Arthur Kampf. Această etapă de formare a determinat  apropierea sa de expresionismul german, însă şi contactul cu impresionismul şi mişcarea Secession. S-a dovedit însă ulterior, faptul că nu modelul compoziţiilor propus de profesorii săi berlinezi  a avut un impact atât de puternic asupra creaţiei sale, ci impresia lăsată de lumea satului în timpul unei perioade de lucru la Dragoslavele.

Viaţa de ţăran din regiunea natală a Argeşului, de care rămâne legat pâna la sfârşitul vietii, devine nucleul tematic al creaţiei sale. Întors de la Berlin, își petrece câţiva ani în satul Cumpăna, unde inspirat de peisajul argeşan, viaţa şi obiceiurile ţăranilor, începe să zugrăvească satul românesc tradiţional într-o manieră modernă de exprimare. Legătura puternică cu acest sat, îl determină chiar să adauge la numele său de familie denumirea de „Cumpăna”.

După revenirea în România, începe să expună pentru prima dată la Salonul Oficial, ulterior la Societatea „Tinerimea Artistică“, Ateneul Român, în expoziţii de grup, şi mai apoi şi în expoziţii personale la Fundaţia Dalles, Institutul de Artă, Sala Ileana , cât şi în diverse oraşe din ţară.

Călătoriile urmate în 1929 în spaţiul mediteranean  (Macedonia, Grecia, Turcia), îi trezesc interesul faţă de lumină ca element plastic şi în acelaşi timp determină o diversificare a tematicii şi cromaticii abordate. Meleagurile însorite au un impact asupra personalităţii sale artistice, iar alăturate fiind de influenţele impresioniste, conduc la o detaşarea de rigorile dobândite în şcoala berlineză şi la o apropiere de principiile înnoitoare ale artei franceze. În 1931 pleacă la Paris unde expune la Galeria Jeanne Castel, iar  din 1939  călătoreşte şi lucrează intens în Italia (Veneţia, Milano, Florenţa, Roma, Napoli, San Remo) şi în câteva regiuni din Germania (München şi Augsburg).

Spre sfârşitul perioadei interbelice devine un artist consacrat, situat sub aprecierea criticii de artă şi aflat în atenţia colecţionarilor. S-a bucurat de notorietate în societatea românească, subliniată şi de vizitele frecvente ale Reginei Maria în atelierul său, precum şi de numeroasele achiziţii ale Regelui Carol al II-lea. Este numit în 1951 profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti şi  devine şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici, Secţia Pictură.

În 1957  face o călătorie de documentare în Iugoslavia şi tot în acelasi an, la împlinirea vârstei de 70 de ani, i se conferă şi titlul de Maestru Emerit al Artei.

Dincolo de reprezentări ale vieţii ţăranilor argeşeni, realizează serii de naturi statice, portrete ale apropiaţilor familiei cât şi autoportrete din diferite etape ale vieţii. Un adevărat testament biografic îl reprezintă portretul său cu vioara, artistul fiind atras de acest instrument, însa necontinuând această pasiune datorită împotrivirii familiei.

Creaţiile sale exprimă intensitate şi exaltare a culorii, artistul fiind fidel tehnicii pastei bogate, aşternută în straturi succesive, efectele cromatice fiind realizate prin contraste puternice.

Concentrat în special în partea coloristicii, construcţia formelor redate în relief prin modelarea pastei, devine uneori excesiv de abundentă, culoarea  dobândind astfel o valoare în sine. Operele sale sunt realizate într-o viziune realistă, iar în ultima parte a vieţii a manifestat o preocupare faţă de rolul luminii în pictură şi o tendinţă accentuată pentru precizarea formei.

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*