Dimineaţă de primăvară

E dimineaţă. O rază de soare mă mângâie pe obraji, pe ochi. Aud un strigăt de primăvară care pătrunde prin fereastră odată cu razele soarelui.

O ramură de cireş înflorită îmi bate în geam. Pleopele ochilor tremură de prea multă lumină, se destind; deschid ochii iar privirea îmi cade spre fereastră.

O deschid larg, îmbrăţişez cu mâinile amândouă răsăritul iar ramura de cireş îmi intră pe geam, de parcă ar fi geloasă, insistând să o îmbrăţişez şi pe ea.

O privesc cu gingăşie, o mângâi şi îi număr florile. Sunt cu soţ. O fi de bine, o fi de rău? Deodată, pe rămurică se aşează câteva păsărele şi încep să ciripească parcă ar dori să-mi spună ceva. Mâinile mele înfloresc în alb, asemeni ramurei de cireş.

Mă uit mai bine şi văd un porumbel alb care îşi ia zborul din căuşul palmelor mele. Cred că visez. Un înger se joacă cu mine? Sunt încă adormită.

Viorelele de sub fereastră s-au înviorat la atingerea razelor de soare, şi-au desfăcut clopoţeii liliachii. Zambilelor şi narciselor le-au plesnit bobocii.

Dintr-o dată, un parfum izbitor şi ameţitor a ajuns la mine în cameră. Ce răsfăţată mă simt!

Merg la bucătărie să-mi fac cafeaua. În teiul de sub fereastra de la bucătărie se aud triluri de păsărele. Inima mi se umple de bucurie. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dăruit această zi de primăvară frumoasă în care mă simt fericită şi mă întreb dacă toţi oamenii văd aceste minuni înfăptuite de El şi dacă aceste lucruri (mărunte pentru unii) îi pot face fericiţi aşa cum mă simt eu în această dimineaţă!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*