Gașca băieților deștepți

Partidele nu sunt simple grupuri de reflexie şi dezbatere filozofică. Prin însăşi definiţia lor ele urmăresc câştigarea puterii politice în stat şi punerea în practică a ideilor şi metodelor proprii de conducere a statului prin intermediul guvernului. Nu există şi nu a existat vreodată o doctrină economică, socială sau politică perfectă. Probabil că toţi participanţii la viaţa politică tind să creadă că ei deţin adevărul absolut şi că nu există altă cale de rezolvare a problemelor, unii dintre ei, într-o măsură atât de exclusivistă, încât, într-o anumită etapă istorică, au dat naştere partidului unic…

De-a lungul istoriei, partidele au reprezentat esenţa democraţiei. Cetăţenii care gândesc într-un anumit mod se unesc şi-şi exprimă dreptul public la opinie sub umbrelă unui partid, format din oameni care cred în aceleaşi idei şi soluţii. Alţii, care gândesc în mod diferit, se ataşează altor partide, a căror doctrină se apropie cel mai mult de concepţiile proprii despre lume, viaţă, economie şi societate. Cel puţin în teorie, fiecare persoană îşi poate găsi locul într-un grup doctrinar, sau în altul, unde o voce singulară slabă, capătă forţă, unindu-se într-un cor de voci, cu şanse mult mai mari de a fi auzit şi băgat în seamă.

Mari filosofi, mari gânditori ai omenirii, şi-au găsit de-a lungul timpului, o tribună ideală într-un anumit partid politic, unde ideile lor valoroase au prins contur şi au primit forţa necesară punerii lor în practică, prin sprijinul acordat de către persoanele ce le-au înţeles şi le-au apreciat valoarea. Totul în slujba poporului, a alegătorilor, care prin votul lor îşi pun toate speranţele în prestaţia publică a guvernanţilor.

În societatea modernă asistăm însă, la denaturarea şi la degradarea conceptului practic de partid politic. Banul corupe. Oamenii publici de astăzi nu mai fac din păcate politică din vocaţie, ci din interes. Politica a devenit o trambulină spre succesul financiar şi spre bunăstarea materială a omului politic şi a apropiaţilor acestuia. Politica a devenit o afacere.

Conştientizând atuurile ce ţi le conferă apartenenţa la un grup omogen, persoane fără scrupule s-au unit în găşti care au penetrat partidele istorice, le-au contaminat cu bani şi le-au infestat cu idei combinaţioniste. „Gaşca băieţilor isteţi” nu se mai simte nicidecum încorsetată de doctrine politice. Ce-i ăla interes public? Ce-i ăla popor?… BANUL, frate!… Totul pentru câştig, totul pentru interes personal şi pentru consolidarea puterii de clan…

Fă-te prieten cu dracul, până treci puntea!… Asistăm uimiţi la combinaţii şi asocieri între partide cu rivalităţi doctrinare istorice şi în mod normal şi logic, absolut incompatibile unele cu altele. Rivali în public, asociaţi în firme. Au reuşit performanţa de a uni uleiul cu apa, păcălindu-i atât pe cei ce votau de obicei cu uleiul, cât şi pe ceilalţi care votau cu apa. Au câştigat astfel puterea şi trag foloase în comun. Luăm votul şi punem mâna pe mălai!

Funcţiile publice nu se mai împart pe competenţe, ci pe bază de algoritm. O fi prost, da-i prostul nostru şi e fidel partidului. Caracatiţa mafiei politice a penetrat toate organismele publice din teritoriu şi controlează strict totul. Persoanele din organismele specializate în controlul corectitudinii vieţii economice, nu mai sunt alese, de mult, pe criterii de competenţa profesională şi de probitate morală, ci pe disponibilitatea şi priceperea de a strânge şpaga din teritoriu şi de a o transmite mai sus.

Economia liberă de piaţă şi-a schimbat între timp filosofia: eşti liber să faci bani şi să ne dai şi nouă, că de nu şi noi suntem liberi să te sufocăm cu controale şi să-ţi găsim nod în papură. Băieţii deştepţi au avut grijă să facă legile extrem de stufoase, interpretabile după bunul plac şi în funcţie de interesul de moment. Eşti de-al nostru (adică dai cota în mod regulat), legea este elastică şi-ţi oferim portiţe de scăpare; nu plăteşti, nu te cunoaştem şi suntem foarte rigizi. Atâta timp cât noi conducem, poate face bani numai cine vrem noi! Licitaţii publice trucate… Contracte cu statul atribuite direct… Sponsorizări… Donaţii… Sunt doar câteva dintre sursele de câştig ale potenţilor zilei, pentru că armata de lingăi e foarte inventivă…

Cel mai grav lucru este că a devenit evidentă legătura dintre politică şi lumea interlopă. Diversele găşti ale politicienilor îşi rezolvă din ce în ce mai des rivalităţile apelând la grupuri de presiune din sfera „economiei subterane”, care prin ameninţări, intimidări şi corupţie, încearcă să-şi extindă sfera de influenţă…

Într-un stat civilizat şi puternic, prostituţia, drogurile, contrabandă şi în general toate activităţile ilegale, fie nu se pot desfăşura (decât cu acordul tacit al puterii), fie funcţionează la un nivel aproape imperceptibil.

Din păcate are loc din ce în ce mai des şi fenomenul invers: grupurile de interese economice, magnaţii şi oligarhii, ori îşi fac partide proprii, pe care le finanţează de la cap la coadă, ori”pun mâna” şi confiscă practic partide deja existente, profitând de lăcomia liderilor politici…

Grupuri de interese şi deci găşti există practic şi în sânul puterii executive a statului. Există găşti în ministere, în vămi, în serviciile secrete, sau în administraţie, (vezi recenta campanie de arestări „de imagine”), atât la nivel central cât şi la nivel local…

Existenţa acestor găşti are, pe lângă efectul practic imediat, al câştigurilor ilicite/nemeritate, şi un efect pe termen lung, mult mai periculos şi mult mai pervers: acela al discreditării organismelor statului cumulat cu o disoluţie catastrofală a autorităţii acestora, ceea ce poate duce în final la HAOS şi la ANARHIE…

Şi iar ne întrebăm: Ce-i de făcut?

Răspunsul ar putea veni din copierea metodelor aplicate de găşti.  Ce-ar fi să ne facem şi noi, restul lumii, O GAŞCĂ. Şi găştii lor, a şmecherilor, să opunem gaşca noastră, a oamenilor de bun simţ!… Să răspundem tupeului prin competenţă; să ne opunem prin valoarea şi profesionalism, oportuniştilor şi profitorilor; să ne comportăm cinstit şi cu demnitate, în faţa hoţilor şi lingăilor; să repunem în funcţie onoarea, cavalerismul, altruismul şi mai presus de toate, moderaţia şi armonia între oameni şi faţă de natură…

Cum? Asta rămâne să stabilim împreună. Numai împreună!…

 

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*